Înaintea plecarii la Moscova, pe 14 februarie 2016, ministrul iranian al Aprarii a dat un interviu, difuzat pe canalul TV2 IRIB, în care a afirmat intentia Iranului de a obtine licenta pentru fabricarea în Iran a unor noi tipuri de arme. Mentionînd avioanele rusesti Suhoi Su-30 SM. Su-30 fiind alaturi de Su-35 vîrful tehnologic rusesc în ceea ce priveste avioanele multirol de generatia a 4++ . Su-30 a fost produs în peste 700 de exemplare pentru fortele aeriene ale Rusiei, Algeriei, Chinei, Indiei, Indoneziei, Ugandei, Vietnamului, Venezuelei si Kazakhstan.

Hossein Dehghan a subliniat ca Iranul doreste sa produca în licenta, în Iran, avionul Su-30 pentru a înlocui flota învechita de peste 200 de avioane F-5 Tiger II ( si copiile lor indigene Saeqeh ), F-14 A Tomcat, F-4 D Phantom, MiG-29A/B, F-7 ( MiG-21 chinezesc ) si Mirage F1. Acest tip de colaborare reînodînd programul M-ATF, stopat ca urmare a impunerii sanctiunilor economice, program prin care Rusia se angaja sa ofere transfer tehnologic militar catre Iran. În baza acestui program Iranul ar fi fost capabil sa produca un nou avion de generatia 4++, care sa faca fata avioanelor Eurofighter Typhoon , F-15 si F-18, detinute de Arabia Saudita, Kuwait si Israel.

Dupa vizita avuta la Moscova, a ministrului iranian al Apararii, cotidianul rus Kommersant a dezvaluit ca a fost semnat un acord dintre Iran si Rusia, în valoare de 8 miliarde USD. Si ca pe lînga Su-30, contractul ar mai cuprinde livrarea a 12 avioane Yak-130, de trecere pe multirolurile de generatia a 4++, elicoptere Mi-17, baterii de rachete antinava K-300P Bastion-P, submarine clasice si fregate, capabile sa lanseze rachete de croaziera Kalibr. În conditiile în care statele Consiliului de Cooperare a Golfului Persic ( Bahrain, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite ) adversare ale Iranului, nu detin submarine.

La rîndul sau, generalul Heydari Kiyumars comandantul trupelor blindate, din armata iraniana, a anuntat ca Iranul este pregatit sa faca un pas important în înzestrarea cu tancuri modern prin achizitionarea unui lot de o suta de tancuri T-90, simultan cu acordarea de catre Rusia a licentei de productie a acestui tip de tanc. Iranul dispune la ora actuala de putine blindate : 480 T-72M1, T-72S rusesti si 150 tancuri Zulfiqar construite în Iran, adica tehnologii din anii 70. Ca o comparatie, Arabia Saudita si Kuwait dispun de tancuri americane, de tip M1 Abrams, Qatar si Turcia de tancuri germane Leopard 2A7 si Emiratele Arabe Unite de tancuri Leclerc frantuzesti.

Ce interese urmareste Rusia prin aceasta colaborare ?

Voluntarii iranieni ai Garzii Revolutiei lupta eficient în Siria, alaturi de armata siriana, aviatia rusa si militiile Hezbollah, împotriva Statului Islamic. Iranul a permis survolul spatiului sau aerian pentru dislocarea avioanelor rusesti spre baza aeriana Hmaymim din vestul Siriei, pentru rachetele de croaziera rusesti, lansate din marea Caspica si pentru bombardierele grele Tu-160, Tu-22M3 si Tu-95MS. Pentru Rusia, un Iran siit bine înarmat, este o garantie ca acesta nu va putea fi atacat de Israel si de califatele feudale ale Golfului, subordonate intereselor americane si înarmate în acest scop, cu cele mai moderne tipuri de arme. O armata iraniana super-tehnologizata, limiteaza influenta americana în întregul Orient Apropiat, exercitata prin invazii militare ale armatei americane, precum a fost cazul Irakului, prin actiuni militare ale califatelor feudale ale Golfului, aliateWashingtonului, asa cum am vazut în Siria si Yemen si prin ”primaveri arabe”.

Ce cîstiga Iranul din colaborarea cu Rusia ?

În ultimul deceniu India a fost beneficiarul principal al tehnologiei militare rusesti, aproape 40 % din exportul anual de arme al Rusiei, avînd destinatia India. În India au fost produse sub licenta tancuri T-90, avioane multirol Su-30, sisteme de rachete anti-nava BrahMos, etc. Rusia livrînd Indiei fregate multirol, un portavion, dotat cu avioane MiG-29K si elicoptere antisubmarin Ka-31, etc. Aceasta colaborare avînd efecte vizibile, în ceea ce priveste descurajarea adversarilor Indiei, Pakistanul si China.

Se pare ca din 2016, locul Indiei va fi luat de Iran, întrucît toate aceste întelegeri fac parte dintr-un acord cadru mai amplu, de colaborare Rusia-Iran, în domeniul modernizarii industriei de Aparare. Subiectul colaborarii fiind livrarea de echipamente high-tech care sa-i permita Iranului sa faca fata oricaror amenintari regionale si globale. Iranul mizeaza si pe includerea sa în organizatia de cooperare de la Shanghai, înfiintata la propunerea lui Vladimir Putin în 2001. Rusia fiind declarata partener economic si militar strategic al Iranului.

În ultimul deceniu, Iranul n- a avut acces la achizitia de tehnologie de vîrf, precum statele Consiliului de Cooperare a Golfului Persic ( Bahrain, Kuwait, Oman, Qatar, Arabia Saudita si Emiratele Arabe Unite ). Tarile sunite mai sus mentionate, fiind extreme de bogate, au putut achizitiona tehnologie civila si militara occidentala de ultima ora. Numai ca au mari probleme sa întretina si repare aceasta tehnologie, întrucît nu si-au creat capacitati de a fabricatie în niciun domeniu, în afara celui petrolier.

În schimb, Iranul a a alocat o parte uriasa din buget investitiilor în domeniul învatamîntului si cercetarii, institutiile de învatamînt iraniene creînd o forta de munca de înalta clasa, capabila sa asimileze tehnologiile de ultima generatie. Rezultatul firesc al acestor investitii, a fost acela ca Iranul si-a creat si capacitati ale industriei de Aparare care daca sunt retehnologizate de Rusia, pot produce tot ce are nevoie armata sa, în cazul unei agresiuni.

Acum Iranul nu are bani, totusi ca urmare a ridicarii sanctiunilor economice impuse Iranului, vor fi deblocate conturi iraniene, din banci straine, în valoare totala de 100 miliarde USD. Cele mai puternic industrializate state ale UE ( care sunt si membre permanente ale Consiliului de Securitate ONU ), nu sunt dispuse înca sa ofere tehnologii de ultima ora Iranului, dar se înghesuie sa cumpere petrol iranian si sa fie primite sa investeasca în economia Iranului. Si dupa ce aceste state vor investi sute de miliarde de euro în Iran, ele se vor opune cu învenrsunare, la revenire a regimului sanctiunilor economice.

Iranul se bazeaza pe forta de munca calificata si pe capacitatile de productie apartinînd în totalitate statului iranian care pot adapta si transforma motoarele mijloacelor de lupta, sistemele de detectie si de ghidare, echipamentele de automatizare a conducerii, în numeroase aplicatii civile. Punînd astfel bazele unui sistem de sanatate modern, unui sistem de transport, turism, a unei industrii constructoare de masini si în general a unei economii competitive care nu se va baza doar pe exportul produselor petroliere, ci pe produse care contin o valoare adaugata mare. Daca lucrurile vor merge asa cum sunt ele preconizate de liderii Iranului ( o rata anuala de crestere de 8-10 % ), peste un deceniu economia Iranului va ajunge pe locul 8-9 în lume.

Asadar Iranul are lideri politici si militari patrioti care stiu ce vor si fac tot ce pot, ca sa obtina un nivel înalt de bunastare si de securitate pentru poporul iranian. Si în cursa cu foarte multe obstacole, liderii iranieni mizeaza pe calul cîstigator : Rusia. În schimb pentru aversarii Iranului din Consiliul de Cooperare a Golfului Persic si pentru Israel, programul de retehnologizare al economiei iraniene si de creare a unei industrii competitive, reprezinta un motiv de îngrijorare.

Valentin Vasilescu