Trump si sprijinul pakistanez pentru jihadisti

Proiectul presedintelui Trump de a face sa se clatine politica straina si militara a Statelor-Unite, de la imperialism la cooperare, începe sa-si dea roadele. Dupa discursul de la Riyad si de la Bruxelles, în ultima luna Mai, aproape totalitatea Statelor musulmane (cu exceptia Pakistanului, Qatarului, Sudanului si a Turciei), au încetat sa mai sustina multimea grupurilor jihadiste iesite de la Fratii musulmani. În simultan, Otan-ul a facut un viraj de 90 de grade, si începe sa lupte el însusi contra jihadistilor, pe care îi sustinea pîna în prezent pe mai multe teatre de operatiuni.

Daca situatia sa ameliorat în mod considerabil în cursul ultimelor trei luni, în Irak, în Libia si în Siria, ea continua sa se deterioreze în Afganistan.

Reamintim ca, contrar declaratiilor linistitoare ale presedintilor Bush Jr. si Obama, prezenta fortelor Otan-ului, timp de 16 ani, în aceasta tara, nu numai ca nu a eradicat Talibanii, însa a facut sa devina din ce în ce mai precara si periculoasa viata populatiei civile. Se moare în ziua de azi mai mult în Afganistan de atentate si de lupte, decît în trecut, fie ca este vorba de perioada comunista sau de cea a Emiratului islamic.

De asemenea se asteapta deciziile lui Donald Trump pentru aceasta tara. Statele-Unite au fost marcate cu declaratiile lui Michael Hastings asupra gestiunii Afganistanului [1]. Ele au conclus ca, contrar retoricii consensuale, cauza principala a problemelor afgane actuale, este prezenta îndelungata a trupelor SUA în aceasta tara. Aceasta ideie a fost vulgarizata de filmul lui David Michôd, care a transpus pe ecran munca lui Hastings, în War Machine (Masina de razboi). Îl putem vedea pe generalul Stanley McChrystal (interpretat de Brad Pitt), explicînd taranilor, ca el doreste «sa le cîstige inimile si spiritele lor» prin a... ucide vecinii lor.

În acest context, presa americana – si prin mimetism, cea a tarilor occidentale – a primit anuntul trimiterii de sprijin – trupelor în Afganistan, ca o inversare a lui Donald Trump, si a alinierii sale pe politica predecesorilor sai Bush Jr. Si Obama. El anuntase de fapt în timpul campaniei sale, intentia sa de a retrage trupele din Afganistan.

Este în primul rînd, o prima greseala de interpretare asupra punctelor de vedere a Statelor-Unite, dupa aceea o a doua, asupra obiectivului presedintelui Trump.

Alegatorii lui Trump, l-au ales pentru a pune capat politicii teroriste a lui Bush Jr. si Obama.

Comentatorii la modã, nu au admis niciodata anti-imperialismul lui Donald Trump, si au interpretat politica lui ca fiind izolationistã, ceea ce ea nu este.

Un studiu al profesorilor Douglas Kriner si Francis Shen, publicat în Iunie, stabileste ca conturile celor care au votat cel mai mult pentru Trump, sunt cele care au cunoscut cel mai mare numar de morti în Afganistan si în Irak [2]. Sprijinul popular al presedintelui Trump, nu ar fi avut nimic de vazut cu revolta «oamenilor în alb dezafectati» asa cum ne zapacesc urechile, însa cu depresiunea familiilor care si-au pierdut unul dintre copiii lor. Ei plecasera în mod generos pentru a stabili democratia, si au fost omorîti acolo, pentru a instala haosul.

Prin urmare, alegatorii lui Donald Trump, nu sunt «izolationisti». Ei sunt perfect capabili sa-si asume trimiterea de întariri în Afganistan, daca ei înteleg si împartasesc scopul, adica, daca Washingtonul îsi schimba politica.

Trump contra manipularii terorismului predecesorilor sai

Cu ocazia unui discurs catre trupe, difuzat în direct la televiziune, la începutul serii din 21 August, presedintele Trump a clarificat strategia lui: a taia orice spijin de stat terorismului [3]. În schimb, pentru Afganistan, a taia ajutorul Pakistanului pentru jihadisti în general, si pentru Talibani în particular.

Din partea sa, consilierul de Securitate nationala, generalul H. R. McMaster, a declarat presei ca administratia Trump nu dorea sa faca din Afganistan un «Stat dupa modelul SUA», dar sa-i respecte cultura; un mod de a termina nu numai cu fanteziile generalului Stanley McChrystal, însa cu manipularile CIA. Comandantul trupelor Statelor-Unite si a Otan-ului în Afganistan, generalul John W. Nicholson, a indicat ca în ceea ce-l privea, nu avea instructiuni de a lupta împotriva Talibanilor, însa de a-i readuce la viata civila [4].

Notam bine ca presedintele Trump, a încredintat aceasta misiune trupelor sale si nu acelora apartinînd Otan-ului. El ar fi putut sa ceara Organizarea, însa nu a facut-o, aratînd cît de nesigur este de vointa aliatilor sai.

Cazul particular al Pakistanului

Pentru a da o identitate Pakistanului, Britanicii o separasera de India, agitînd amenintarea unui Stat confesional hindu, CIA si-a trimis unul dintre agentii sai, Saïd Ramadan. Acesta a împrastiat doctrina Fratilor musulmani, apoi cu ajutorul lui Abdul Ala Maududi, el a constituit militia de la Jamaat-i-Islami, care a scris constitutia pakistanezã. Atunci cînd consilierul de Securitate nationala Zbigniew Brzezinski decisese sa rastoarne guvernul comunist afgan, el a facut apel la Fratii musulmani, care l-au trimis pe Oussama Ben Laden si mujahidinii lui. În simultan, el l-a rasturnat pe Zulfikar Ali Bhutto, si l-a plasat pe generalul Muhammad Zia-ul-Haq la putere. Acesta era membru al Jamaat-i-Islami, bransa locala a Fratilor musulmani [5].

Începînd de atunci, si în ciuda a diferite reîntoarceri, Pakistanul a furnizat mereu o baza în spate jihadistilor, nu numai pentru actiunea lor în Afganistan, însa de asemenea pentru restul lumii. Totusi, din cauza participarii sale la duplul joc anglo-saxon, Statul pakistanez sa dezintegrat.

Reactionînd la aceasta slabire, China a lansat un program vast de ajutor Pakistanului. Ea ar trebui sa investeasca în el, 50 de miliarde de dolari. 3000 de Chinezi construiesc rapid portiunea pakistaneza a «caii matasii», în timp ce Pekin înarmeaza tara. Influenta americana este deci într-un net recul, în ciuda a 30 de miliarde de dolari investiti deja, de la Bush Jr.

În decursul ultimelor luni, Primul ministru islamist Nawaz Sharif (succesorul generalului Zia-ul-Haq), a fost pus în cauza, ca urmare a schimbarii politice a sponsorului sau, Arabia Saudita. El a fost destituit în mod brutal, din cauza evaziunii fiscale asupra legii Panama papers, dupa ce el difuzase documente false, pentru ca sa încerce sa se justifice. El a fost «în mod provizoriu» reînlocuit de Shahid Khaqan Abbasi, al carui socru conducea serviciile secrete pakistaneze, în timpul razboiului secret împotriva comunistilor afgani. Reactionînd la discursul presedintelui Trump, Abbasi sa grabit catre Riyad, la 23 August, unde a fost primit de printul Mohamed ben Salmane. Suveranul de facto al Arabiei Saudite i-a dat instructiuni pentru ca sa coopereze cu Washingtonul; pozitie imediat confirmata de ambasadorul pakistanez la Washington [6].

Este putin probabil ca fratele lui Nawaz Sharif, Shehbaz Sharif, sa fie desemnat ca prim ministru în Septembrie, contrar angajamentelor unora si altora. Dimpotriva, Shahid Khaqan Abbasi ar trebui sa se mentina cel putin pîna la alegerile generale din 2018, cu sprijinul duplu al Arabiei Saudite si al Statelor-Unite. Vom vedea în lunile viitoare, daca el îsi mentine promisiunile facute jihadistilor.

Impactul asupra Indiei

Din punctul de vedere pakistanez, lucrurile sunt greu de gestionat: în 1893, sir Mortimer Durand a trasat frontiera între Afganistan si Pakistanul actual, separînd triburile pastune între cele doua tari. În timpul razboiului secret contra comunistilor afgani, Anglo-saxonii au încurajat serviciile secrete pakistaneze sa se sprijine pe aceasta etnie, din care au iesit Talibanii. În consecinta, atunci cînd Indienii încercasera sa joace un rol în acest teatru de operatiuni, ei s-au sprijinit pe ne-patsuni, în special tadjikii. Luînd în considerare, ca daca Pakistanul se îndeparteaza de Statele-Unite, India se îndeparteaza de Rusia, pentru Israel (care a devenit primul sau furnizor de armament), Donald Trump nu a întîrziat sa faca apel la New Delhi, pentru ca sa faca presiune asupra Islamabadului [7].

Aceasta scurta prezentare a faptelor, permite sa se concluda ca presedintele Trump nu si-a schimbat calea, si a adoptat politica lui Bush Jr. si a lui Obama. El continua, fara sa se îndeparteze de calea lui împotriva jihadistilor, în evident acord cu Moscova si Pekinul.