Reţeaua Voltaire

Kurdistan: ce ascunde referendumul

Într-o lume în care imaginile au mai multa valoare decît realitatile, presa evocã un referendum democratic pentru independenta Kurdistanului irakian. Totusi, în afara de faptul ca din punct de vedere constitutional, acest referendum ar trebui sa aiba loc în întregul Irak, si nu doar unic în zona independentista, mai multe milioane de alegatori non-kurzi, au fost deja alungati din zona lor, si nu vor putea sa se mai reîntoarca. În birourile de vot, numai independentistii vor supraveghea regularitatea acestei votari. Thierry Meyssan revela aceasta escrocherie si interesele pe care ea le ascunde.

| Damasc (Siria)
+
JPEG - 23 ko
Pe acest afis electoral, harta «Kurdistanului independent» excedentara regiunii autonome irakiene pe teritoriile irakian si sirian.

Referendumul pentru independenta Kurdistanului este un joc de înselatorii. Statele-Unite care îi sustin pe sub masa, se opun public. Franta si Regatul-Unit fac acelasi lucru, sperînd ca Washingtonul sa realizeze vechiul lor vis. Rusia nu ramîne în urma, lasa sa se înteleaga ca, cu toate ca se opune oricarei schimbari unilaterale, ea ar putea sa sustina independenta ... cel putin daca toata lumea admite independenta Crimeii, si în consecinta atasarea ei la Moscova.

Gradul de ipocrizie al membrilor permanenti apartinînd Consiliului de Securitate, este astfel, încît ei nu au reusit sa se declare asupra acestei chestiuni, în ciuda aparentei lor unanimitati. Ei nu au adoptat o rezolutie (adica un text care are lege internationala), nici o declaratie prezidentiala (adica o pozitie comuna a membrilor Consiliului), doar un comunicat de presa insipid, cu ocazia reuniunii lor din 19 septembrie [1].

În prezent exista opt State care nu sunt recunoscute: Abkhazia, Ciprul de Nord, Karabahul de Sus, Kosovo, Ossetia, Sahara Occidentala, Somaliland si Transnistria. În timp ce doua regiuni europene asteapta independenta lor: Catalonia si Scotia. Orice modificare a statutului Kurdistanului irakian, va avea consecinte asupra unei duzini de alte tari.

Independenta Kurdistanului irakian va fi un tur de forta, în masura în care va fi vorba de a deplasa Kurdistanul, asa cum el a fost recunoscut de Conferinta de la Sevres în 1920, de la teritoriul turc actual, pîna la teritoriul irakian. Desigur, toata lumea sa obisnuit sa foloseasca cuvîntul Kurdistan, pentru a desemna aceasta regiune pe care Londra si Washington au supravegheat-o din 1991, cu o curatare etnica lenta si continua.

Cu ocazia «Furtunii din desert», aceasta regiune gazduia o majoritate de irakieni kurzi. Londra si Washington, au facut o zona de excludere aeriana pentru armata presedintelui Hussein. Ei au plasat la putere unul dintre colaboratorii lor, ai Razboiului rece, Massoud Barzani, care a debutat deplasarea populatiilor non-kurde. Acelasi Barzani, cu toate ca a fost ales de doua ori dupa aceea, se mentine la putere de mai mult de doi ani, fara mandat. Adunarea nationala care cere plecarea lui, nu sa reunit decît o data de la sfîrsitul mandatului lui, pentru a vota principiul referendumului, însa în absenta lui Goran; un partid care nu înceteaza sa denunte sistemul feudal al Barzanilor si al Talabanilor, nepotismul si coruptia care rezulta din acestea. De fapt, Massoud Barzani ocupa puterea în mod neîntrerupt de 26 de ani.

Din 1991 pîna în 2003, non-kurzii au parasit treptat zona de excludere aeriana, în asa fel încît aceasta a fost proclamata Kurdistanul irakian, cu ocazia înfrîngerii presedintelui Hussein.

Pe data de 1 iunie 2014, serviciile secrete ale Arabiei Saudite, ale SUA, ale Israelului, Iordaniei, regiunii autonome a Kurdistanului irakian, ale Qatarului, Regatului-Unit si ale Turciei, au organizat la Amman (Iordania), o reuniune preparatorie a invaziunii Irakului de catre Daesh. Noi cunoastem existenta acestui miting, prin documentul turc pe care Özgür Gündem la publicat imediat [2]. Acest ziar – la care am colaborat – a fost închis de atunci de «sultanul» Recep Tayyip Erdogan [3].

Conform acestui document, a fost convenit sa se coordoneze Daeshul si regiunea Kurdistanului irakian. Primul, a lansat o ofensiva fulger pentru a ocupa Mossoul, în timp ce a doua a ocupat Kirkouk. Presedintele Massoud Barzani plecase cu patru zile mai devreme în Iordania, pentru a întîlni participantii acestei reuniuni. El a avut grije sa nu participe, însa a fost reprezentat de fiul sau Masrour, seful propriului sau serviciu de Informatii.

Atunci cînd Daesh a invadat partea din Irak care îi fusese atribuita în prealabil de Statele-Unite , el i-a facut prizonieri în trecere, pe Yazediti, si i-a redus la sclavie. Imensa majoritate a Yazeditilor este kurda, însa conform acordului de la Amman, Barzanii vecini nu au intervenit, chiar atunci cînd unii dintre ei au fugit în muntii din Sinjar. Acesti fugitivi au fost în definitiv salvati de comandourile lui PKK turc. Kurzii turci i-au salvat pe toti, fie ca erau kurzi sau nu. Ei au folosit aceasta victorie pentru a cere recunoasterea lor de catre Occidentali (care îi considerau de la Razboiul rece, ca fiind teroristi). Re-escrierea actuala a acestei afaceri de catre Barzani, nu va putea sa stearga aceasta crima împotriva propriului sau popor [4].

Un alt celebru kurd participa la reuniunea de la Amman: islamistul Mullah Kerkar. Acesta era închis în Norvegia, unde fusese condamnat la o sentinta de cinci ani de închisoare, pentru ca amenintase de moarte le televiziune, pe viitoarea Prim ministra, Erna Solberg. El sa dus la acest summit, la bordul unui avion al Nato, si si-a reintegrat celula sa în zilele urmatoare. El si-a dezvaluit atunci credinta lui fata de Daesh. El nu a fost judecat pentru ca apartinea unei organizatii teroriste, însa a beneficiat de o reducere de sentinta, de doi ani, si a fost eliberat. El conducea în acel timp Daeshul în Europa, de la Oslo, sub protecia Nato-ului. Evident, reteaua Stay-behind a Aliantei atlantice, functioneaza întotdeauna [5].

Anexînd Kirkuk, guvernul regional al Kurdistanului irakian, si-a întins zona de curatare etnica pe care membrii sai o savîrsisera în zona de excludere aeriana din 1991 pîn în 2003.

JPEG - 37.9 ko
Putem sa fim linistiti: presedintele de nemiscat Barzani, a asigurat ca el nu va lua masuri de represalii contra alegatorilor care vor vota ”Nu”.

Presedintele inconstitutional Barzani, a anuntat ca toate populatiile Kurdistanului irakian si teritoriile anexe, vor putea participa la referendum. Toate aceste regiuni gazduiau mai mult de o duzina de milioane de cetateni, în 2013. Însa, în prezent trei milioane de cetateni non-kurzi, au fost constrînsi sa fuga de ei. Deci sunt alegatorii alesi, cei care au fost chemati la urne ca sa hotarasca viitorul, nu numai în locul locuitorilor legitimi care au fost exclusi, însa de asemenea în locul tuturor celorlalti irakieni.

Pentru a participa la acest referendum, este nevoie:
- sa locuiesti în Kurdistan sau în regiunile anexate;
- sa ai mai mult de 18 ani;
- sa fi fost înregistrat înainte de 7 septembrie, pe registrele electorale;
- si pentru persoanele refugiate în strainatate, sa fi fost înregistrate pentru a putea sa voteze, electronic....ceea ce presupune ca ele trebuie mai întîi sa-si prezinte documentele lor, autoritatii electorale din Kurdistan, de unde ele fusesera alungate.

În plus, Barzanii au o conceptie particulara a populatiilor chemate sa voteze. În 1992, ei nu au socotit decît 971.953 de alegatori, însa un deceniu mai tîrziu, în 2014, ei erau dintr-o data 2.129.846, și trei ani mai târziu, pe 25 septembrie 2017, au fost 3.305.925.

Independenta va da clanului Barzanilor si Talabanilor, mijloace suplementare pentru a-si continua afacerile lor. Ea va oferi de asemenea Israelului, posibilitatea de a pune în mers unele din obiectivele sale militare. De la sfîrsitul anilor 90 si dezvoltarea rachetelor, Tsahalul si-a abandonat strategia sa de ocupare a «treptelor», adica a teritoriilor chiar lînga frontierele sale (Sinaï, Golan si Sudul Libanului). Dimpotriva, el întelege sa neutralizeze Egiptul, Siria si Libanul, luîndu-le înapoi. Tel-Aviv, a sustinut deci, crearea Sudanului de Sud, în 2011, cu scopul de a plasa rachete îndreptate catre Egipt, si sustine în prezent pe cea a Kurdistanului, cu scopul de a plasa rachete îndreptate catre Siria.

De acord cu Israel-Kurd, citat îndelung de presa turca, Primul ministru israelian, Benjamin Netanyahu, sa angajat fata de Massoud Barzani, sa transfere 200.000 de Israelieni în noul Stat pentru «a ajuta» ca sa fie administrat [6].

Dupa logica lui, pentru Tsahal ar fi ideal sa se extinda teritoriul Kurdistanului irakian, nu numai la Kirkouk, însa în Nordul Siriei. Este munca lui YPG si al sale «Rojava». Acest Stat autonom auto-proclamat, este un coridor lung care adera Kurdistanul, marii Mediterane, ocupat de trupele americane, care au instalat de asemenea, mai multe baze militare.

Cu opt luni înainte de reuniunea de la Amman, o cercetatoare a Pentagonului, Robin Wright, confirma acordul tarii sale cu acest proiect [7]. În acel timp, Barzanii asigurau ca aparau înca ansamblul kurzilor, inclusiv pe cei care locuiau în Turcia si în Iran. Doamna Wright, a explicat cu baze, ca acest proiect era imposibil, însa a publicat harta «Sunnistanului» atribuit lui Daesh, si a «Kurdistanului» atribuit Barzanilor, în Irak si în Siria.

Pentagonul tocmai a atribuit o cerere de oferte, în luna august trecuta, pentru a cumpara si a transfera în Siria, 500 de milioane de arme si de munitii, în principal, ex-sovietice [8]. Primele 200 de camioane au fost livrate YPG-ului la Hasakeh, pe 11 si 19 septembrie, via Kurdistanul irakian, fara ca sa fie atacate de jihadisti [9]. Ministerul rus al Apararii, a facut publice fotografii din satelit ale unei taberi a Fortelor speciale ale SUA, în plin teritoriu al Daeshului, traind în buna întelegere cu kurzii si cu jihadistii [10].

Însa, pentru cã ni se spune ca acest «Kurdistan independent», este un proiect democratic kurd, de ce sa ne îndoim?

Traducere
Light Journalist

Sursa
Al-Watan (Siria)

[1] « Déclaration du Conseil de sécurité sur le Kurdistan iraquien », Réseau Voltaire, 21 septembre 2017.

[2] « Yer : Amman, Tarih : 1, Konu : Musul », Akif Serhat, Özgür Gündem, 6 juillet 2014.

[3] Ceux de ses journalistes qui ont échappé à la purge et sont parvenus à fuir, ont créé le quotidien électronique Özgürlükçü Demokrasi hors de Turquie.

[4] « La réécriture du massacre du Sinjar », Réseau Voltaire, 11 septembre 2017.

[5] « La guerre secrète en Norvège », par Daniele Ganser, Réseau Voltaire, 25 juillet 2013. NATO’s Secret Armies: Operation GLADIO and Terrorism in Western Europe, Daniele Ganser, Routledge, 2004.

[6] « 200 000 Israéliens attendus au « Kurdistan » dès la proclamation de l’indépendance », Réseau Voltaire, 19 septembre 2017.

[7] “Imagining a Remapped Middle East”, Robin Wright, The New York Times Sunday Review, September 28, 2013.

[8] “Heikle Fracht aus Ramstein”, “Millionen Schuss Munition für Kalaschnikows”, Frederik Obermaier & Paul-Anton Krüger, Süddeutsche Zeitung, 12. & 20. September 2017.

[9] « 200 camions d’armes et munitions livrés par le Pentagone au YPG », Réseau Voltaire, 22 septembre 2017.

[10] « Le ministère russe de la Défense diffuse des photos des Forces US stationnées chez Daesh », Réseau Voltaire, 24 septembre 2017.

Thierry Meyssan

Thierry Meyssan Consultant politique, président-fondateur du Réseau Voltaire. Dernier ouvrage en français : Sous nos yeux - Du 11-Septembre à Donald Trump.

 
Islamul politic împotriva Chinei
Islamul politic împotriva Chinei
Pentagonul pregateste un nou razboi în Sud-Estul Asiei
 
Dupa Califat, Rojava
Dupa Califat, Rojava
Un razboi poate ascunde un altul
 
Reţeaua Voltaire

Voltaire, ediţia internaţională

Articole sub licenţă Creative Commons

Puteţi reproduce liber articolele din Reţeaua Voltaire, cu condiţia să citaţi sursa şi să nu le modificaţi, nici să nu le utilizaţi în scopuri comerciale (licenţă CC BY-NC-ND)

Susţineţi Reţeana Voltaire

Utilizaţi acest site, în care veţi găsi analize de calitate care vă vor ajuta să vă modelaţi înţelegerea lumii. Acest site nu poate exista fără susţinerea voastră financiară.
Ajutaţi-ne printr-o donaţie

Mari manevre nucleare în Camera Deputatilor din Italia
«Arta razboiului»
Mari manevre nucleare în Camera Deputatilor din Italia
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
Islamul politic împotriva Chinei
Pentagonul pregateste un nou razboi în Sud-Estul Asiei
Islamul politic împotriva Chinei
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Dupa Califat, Rojava
Un razboi poate ascunde un altul
Dupa Califat, Rojava
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Brigazile anarhiste ale NATO-ului
Brigazile anarhiste ale NATO-ului
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Înspaimîntatorul Joc Nuclear
Înspaimîntatorul Joc Nuclear
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
Trump si sprijinul pakistanez pentru jihadisti
Trump si sprijinul pakistanez pentru jihadisti
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire