Reţeaua Voltaire
Pentagonul pregateste un nou razboi în Sud-Estul Asiei

Islamul politic împotriva Chinei

Probabil ca dvs aveti constiinta ca sunteti incomplect informati asupra a ceea ce se întîmpla în Myanmar, si dvs probabil nu ati auzit vorbindu-se de coalitia militara care se pregateste, pentru a ataca aceasta tara. Cu toate acestea, asa cum Thierry Meyssan expune aici, evenimentele actuale sunt organizate de Riyad si Washington începînd din 2013. Nu va situati pe o pozitie înainte de a citi acest articol, si înainte de a fi integrat informatiile.

| Damasc (Siria)
+
JPEG - 51.9 ko
De acord cu statul-major SUA, Myanmar face parte din zona care urmeaza sa fie distrusa (aici aveti, harta publicata de Thomas P. M. Barnett în 2003).

Continuîndu-si Marea sa strategie de extensiune a zonei de razboi [1], Pentagonul pregatea în acelasi timp instruirea kurzilor în Orientul-Mijlociu înlargit, un razboi civil în Venezuela, si un razboi de uzura în Filipine. Totusi, aceste conflicte vor trebui sa astepte în beneficiul celui de-al patrulea teatru de operatiuni: Birmania, treptele catre China.

JPEG - 54.2 ko
Pe data de 28 septembrie, în Consiliul de Securitate, Jeffrey Feltman, numarul 2 al ONU, asista la dezbateri, alaturi de secretarul general Antonio Guterrez. Dupa ce supraveghease în mod personal agresiunea împotriva Siriei, el întelege sa organizeze pe cea împotriva Birmaniei. Vechi functionar al Statelor-Unite, Feltman, fusese adjunctul lui Hillary Clinton.

Cu ocazia reuniunii Consiliului de Securitate de la Onu, pe 28 septembrie, ambasadoarea SUA, si mai multi dintre aliatii sai, au acuzat guvernul de coalitie din Myanmar de «genocid» [2]. Acest cuvînt greu – care dupa dreptul european denumeste un masacru în masã, însa în dreptul SUA, se aplica unei metode de asasinat, chiar daca criminalul nu face decît o singura victima – îi este suficient Washington-ului pentru ca sa se justifice cu un razboi, cu sau fara autorizatia Consiliului de Securitate, asa cum l-am vazut (executat) în Jugoslavia [3]. Reuniunea Consiliului de Securitate a fost tinuta la cererea Organizatiei Conferintei islamice (OIC).

JPEG - 52.1 ko
Din 2013, media occidentala procedeaza la prezentarea budismului sub o forma sectariana. Aici, îl aveti pe calugarul Ashin Wirathu. Condamnat în 2003 la 25 de ani de închisoare, din cauza predicarilor sale anti-musulmane, el a beneficiat de amnistia generala în 2012. Nu este greu de gasit fanatici în orice tip de religie.

Pentru a face sa corespunda faptele cu nararea lor, Statele-Unite, Regatul Unit si Franta, care sarbatoreau cu ocazia «revolutiei sofran» (2007) Aung San Suu Kyi si calugarii budisti, pentru rezistenta lor non-violenta fata de dictatura SLORC [4], au pur si simplu amestecat armata birmaneza, premiul Nobel pentru pace Aung San Suu Kyi [5] si toti budistii din tara [6], în tabara celor rai.

Birmania nu a cunoscut niciodata pacea civila dupa ocuparea straina, britanica, si dupa aceea japoneza [7]. Ea este mai usor de destabilizat, dupa ce junta lui SLORC acceptase sa împartaseasca puterea cu Liga nationala pentru democratie (LND), si dupa ce ei încercasera împreuna sa rezolve în mod pacific nenumaratele conflicte interne ale tarii.

JPEG - 18.5 ko
Indispensabile economiei chineze, conductele din Yunnan ajung pe coasta Pacificului, în provincia Arakan/Rakhine.

Printr-un hazard al geografiei, Birmania lasa sa treaca pe teritoriul sau, conducta care leaga Yunan-ul chinez cu golful Bengalului, si gazduieste statii de supraveghere electronice chineze ale cailor navale, care trec de-alungul coastelor sale. A face un razboi în Birmania este deci cu mult mai important pentru Pentagon, decît sa stopeze cele doua «cai ale matasii» în Orientul-Mijlociu si în Ukraina.

Mostenire de la colonizarea britanica, ea se gaseste printre populatiile birmane discriminate, 1,1 milioane de descendenti de muncitori bengalis, pe care Londra îi deplaseaza în interiorul Imperiului Indiilor, catre Birmania: Rohingyas [8]. Se întîmpla ca aceasta minoritate nationala – si nu etnicã – este musulmana, în timp ce marea majoritate a Birmanilor, sunt budisti. În cele din urma, este vorba ca în timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, Rohinghyas au colaborat cu Imperiul Indiilor împotriva nationalistilor birmani.

JPEG - 61.3 ko
Perfect echipata, Miscarea pentru Credinta, sau Armata de mîntuire (Armée du Salut) a Rohigyasilor, este antrenata de Britanici în Arabia Saudita si în Bangladesh. Înainte de debutul evenimentelor actuale, ea cuprindea cel putin 5000 de soldati.

În 2013, în timp ce Pentagonul si CIA desfasurasera hoardele jihadiste în Siria si tineau acolo un razboi de pozitie, Arabia Saudita crease a n-organizatie terorista la Meca, Miscarea de Credinta (Horakah al-Yaqin). Acest grup, care declara ca aduna Rohinghyas, este în realitate comandata de Pakistanezul Ata Ullah, care luptase împotriva Sovieticilor în Afganistan [9]. Regatul saudit gazduia cea mai importanta comunitate masculina Rohinghyas, dupa Birmania si înaintea Bangladeshului, cu 300. 000 de lucratoribarbati fara familiile lor.

Conform unui raport al serviciilor de informatii bengaleze, anterior crizei actuale, Miscarea pentru Credinta actioneaza de un an, cu o scindare a lui Jamat-ul-Mujahideen bengalez, în jurul sloganului « Jihadul de la Bengal la Bagdad». Acest mic grup a facut act de loialitate fata de Califul lui Daesh, Abou Bakr al-Baghdadi, si a strîns într-o aceeasi coalitie pe Mujahidinii Indieni, Al-Jihad, Al-Ouma, Miscarea studentilor islamici ai Indiei (SIMI), Lashkar-e-Toiba (LeT), si Harkat-ul Jihad-al Islami (HuJI) pachistanez. Acest ansamblu a fost finantat de fundatia Revival of Islamic Heritage Society (RIHS) din Kuweit.

Atunci cînd, cu un an si jumatate în urmã, în martie 2016, SLORC a acceptat sa împartaseasca puterea cu partidul lui Aung San Suu Kyi, Statele-Unite au încercat sa instrumenteze premiul Nobel pentru pace, împotriva intereselor chineze. Stiind ca le era dificil sa o manipuleze pe fiica tatalui independentei birmaneze, comunistul Aung San, ei au încurajat Miscarea pentru Credinta - « nu se stie niciodata ... » -.

JPEG - 72.4 ko
În septembrie 2016, Aung San Suu Kyi a venit sa-si explice eforturile ei în favoarea lui Rohingyas, la tribuna adunarii generale de la ONU. Ca si tatal sau Aung San, care a crezut un moment în ajutorul Japonezilor pentru a elibera tara lui de colonizarea britanica, premiul Nobel pentru pace, si-a imaginat naiv, simpatia Anglo-Saxonilor pentru a rezolva problemele interne din Myanmar.

În septembrie 2016, Aung San Suu Kyi si-a reprezentat tara sa la Adunarea Generala a Natiunilor Unite [10]. Foarte naiva, ea a explicat problemele poporului sau si mijloacele pe care ea le punea pe loc, pentru a le rezolva în mod progresiv, începînd cu acel al lui Rohingyas. Reîntorcîndu-se în tara, ea a descoperit ca vechii sai sustinatori din Statele-Unite, erau în realitate dusmanii tarii sale. Miscarea pentru Credinta, a lansat o serie de atacuri teroriste, dintre care, aceea a postului de politie de la frontiera de la Maungdaw, unde 400 de teroristi au furat arsenalul, omorînd 13 vamesi si soldati.

Perseverentã, Aung San Suu Kyi, a continuat punerea în aplicare a unei comisii consultative 
însarcinata de a analiza chestiunea Rohingyia, si de a propune un plan concret pentru a pune capat discriminarilor de care ei sunt obiectul. Aceasta comisie era compusa de 6 Birmanezi si de 3 straini: ambasadoarea olandeza Laetitia van den Assum, vechiul ministru libanez (în realitate reprezentantul Frantei) Ghassan Salamé, si vechiul secretar general de la ONU, Kofi Annan, în calitate de presedinte al comisiei.

JPEG - 72.8 ko

Cei nouã comisari au intreprins o munca de o rara calitate, în ciuda obstacolelor birmaneze. Partide politice au esuat sa faca sa se dizolve comisia prin Adunarea nationala, însa au reusit sa faca sa fie adoptata o motiune de sfidare a comisiei, cu ajutorul adunarii locale din Arakan (Statul unde traiesc Rohinghyas). În orice caz, comisarii si-au facut raportul pe data de 25 august, cu recomandatiile posibile a fi puse în mers si fara capcane, în scopul real de a ameliora conditiile de viata a fiecaruia [11].

În aceeasi zi, serviciile secrete saudite si a Statelor-Unite, dadeau semnalul revoltei: Miscarea pentru Credinta, re-numita de Britanici, Armata de mîntuire a lui Rohingyas din Arakan, împartita în 24 de comandouri, ataca cazernele armatei si posturile de politie, facînd 71 de morti. Timp de o saptamîna, trupele birmaneze duceau o operatiune anti-terorista contra jihadistilor. 400 de membrii ai familiilor lor, fugeau catre Bangladesh.

JPEG - 59.1 ko
Presedintele Organizatiei cooperarii islamice, Recep Tayyip Erdogan, deschide campania mediatica mondiala, pentru a salva pe Rohingyas (Istambul, 1 septembrie 2017).

Trei zile mai tîrziu, presedintele turc Recep Tayyip Erdogan începea sa telefoneze tuturor sefilor de Stat ai tarilor musulmane, pentru a-i avertiza asupra «genocidului lui Rohingyas». Pe 1 septembrie, adica în ziua cea mai importanta a sarbatorii musulmane, l’Aïd al-Adha, el pronunta un discurs vibrant la Istambul, în calitatea sa de presedinte în exercitiu al Organizatiei de cooperare islamica, pentru a salva pe Rohingyas, si pentru a sustine Armata lor de mîntuire [12].

Cu toate acestea, acesti jihadisti nu au apãrat în nici un fel pe Rohingyas, însa au intervenit în mod sistematic pentru a face sa esueze încercarile de ameliorare a conditiilor lor de viata, si de a pune capat discriminarilor care îi lovesc.

JPEG - 16.2 ko
Generalul Mohsen Rezaei a fost comandantul Pazitorilor Revolutiei, care au luptat alaturi de Nato si de Arabia Saudita, în timpul razboiului Bosnia-Hertegovina contra Serbiei.

Pe 5 septembrie, presedintele Consiliului de discernamînt iranian, Mohsen Rezaei, propunea sa alature fortele tuturor Statelor musulmane, si sa creeze o armata islamica pentru a salva pe «fratii rohingyas» [13]. O luare de pozitie cu atît mai importanta, cu cît generalul Rezaei, este un vechi comandant sef al Pazitorilor Revolutiei.

În timp ce armata birmaneza îsi încetase orice activitate contra teroristilor, sate rohingyas erau arse, în timp ce populatia ratkine din Arakan, linșa musulmanii, pentru ei legati cu totii de teroristi. Dupa Rohingyas, armata birmaneza este aceea care ardea satele, în timp ce conform armatei birmaneze, erau jihadistii. În mod progresiv, toti Rohingyas care locuiau în Nordul Arakanului, porneau sa se refugieze în Bangladesh, însa curios, nu Rohingyas care locuiau în Sudul Statului.

JPEG - 38 ko

Pe 6 septembrie, o delegatie oficiala turca a mers în Bangladesh, pentru a distribui alimente refugiatilor. Ea era condusa de ministrul Afacerilor Externe, Mevlüt Çavușoglu, si sotia si fiul presedintelui Erdogan, Bilal si Ermine.

JPEG - 46 ko
Campania de mobilizare comunitara în tarile musulmane, se sprijina pe imagini deosebit de marcante. Astfel, aceasta fotografie este difuzata de guvernul turc. Ea ar trebui sa reprezinte victimele musulmane ale calugarilor budisti în Birmania. Este vorba de fapt, de o veche fotografie a unei ceremonii funebre a victimelor unui cutremur de pamînt din China.

În tarile musulmane, o vasta campanie de dezinformare asigura, cu fotografii sprijinindu-le, ca budistii masacrau în masa, pe musulmani. Bineînteles, nici una dintre fotografii a fost facuta în Birmania, si aceste false noutati au fost demascate, unele dupa altele. Însa în acele tari în care populatia este putin educata, aceste fotografii au convins, în timp ce dezmintirile au ramas neauzite. Numai Bangladeshul emitea rezerve asupra rolului jihadistilor, si asigura Myanmar-ul de cooperarea sa contra teroristilor [14].

Pe 11 septembrie, presedintele în exercitiu al Organizatiei de conferinta islamica (OCI), Recep Tayyip Erdogan intervenea în fata comisiei de stiinta a Organizatiei, reunita la Astana (Kazahstan) – caruia nu îi apartine competenta - «pentru a salva Rohingyas».

JPEG - 57.6 ko
Pentru ayatolahul Ali Khamenei, angajamentul militar al tarii sale, alaturi de Nato si de Arabia Saudita în Birmania, va fi o catastrofa. Cu atît mai mult cu cît Iranul are o istorie milenara de cooperare cu China.

În ziua urmatoare, pe 12 septembrie, Ghidul revolutiei ayatolahul Ali Khamenei, îsi lua pozitia. Foarte nelinistit în privinta generalului Rezaei, el veghea sa ne-legitimeze razboiul de religie în pregatire, «socul civilizatiilor», chiar daca aceasta punea în cauza prezenta unei femei în fruntea unui Stat. El statea de paza deci pentru a închide usa, în fata unui angajament militar al Pazitorilor Revolutiei. El declara: «Este perfect posibil ca fanatismul religios sa fi jucat un rol în aceste evenimente, însa este vorba de o chestiune perfect politica, deoarece guvernul de la Myanmar este acel care este responsabil de acest lucru. Si în fruntea acestui guvern, sta o femeie crudã, laureata Premiului Nobel pentru pace. În realitate, aceste evenimente au semnat actul de deces al premiului Nobel pentru pace» [15].

Imediat la Teheran, presedintele seich Hassan Rohani facea apel la armata obisnuita, pentru a participa la conflictul în preagatire. Pe 17 septembrie, sefii statului-major al armatelor iraniene si pakistaneze au intrat în contact, pentru a-si uni fortele pentru criza respectiva [16]. Este vorba de prima initiativa militara, însa ea se refera la armata iraniana (care lucreaza deja cu omologii sai turci si pakistanezi, pentru a apara Qatarul), si nu la Pazitorii Revolutiei (care lupta alaturi de Sirieni contra jihadistilor). Iranul livreaza de asemenea un ajutor masiv refugiatilor.

JPEG - 65.3 ko
Aung San Suu Kyi, apela la opinia publica internationala, pentru a tine cont de eforturile Myanmar-ului, pentru a reglementa chestiunea Rohingyas, si denunta terorismul jihadist. Ea va fi tot atît de ne-înteleasa ca si Mouamar Khadafi, care a denuntat atacul lui Al-Qaïda contra tarii sale (Naypyidaw, 19 septembrie 2017).

Pe 19 septembrie, ne-luînd în seama explicatiile lui Aung San Suu Kyi [17], si profitînd de Adunarea generala de la ONU, Recep Tayyip Erdogan, a reunit grupul de contact al OCI pentru a cere tuturor Statelor membre, sa întrerupa orice comert cu Myanmar , si pentru a solicita Consiliului de Securitate al ONU, sa decida [18].

JPEG - 36.9 ko
Arabia Saudita, apara si încadreaza din 2013, Armata de Mîntuire (Armée du Salut) al Rohingyas din Arakan. Regele Salmane a atribuit 15 milioane de dolari refugiatilor rohingyas în Bangladesh, unde se gasesc taberele de antrenament ale grupului jihadist.

Iesind în cele din urma din umbrã, Arabia Saudita a afirmat atunci, ca îi sustine pe Rohingyas în mod discret de 70 de ani, si ca le-a oferit deja 50 de milioane de dolari de ajutor, în timpul acestei perioade. Regele Salmane a adaugat la acestia o oferta de 15 milioane de dolari [19]. Ambasadorul saudit la Natiunile Unite de la Geneva, Abdulaziz ben Mohammed Al-Wassil, a mobilizat acolo Consiliul Drepturilor omului.

Uitînd razboaiele care au loc în Irak, în Siria si în Yemen, Turcia, Iranul si Arabia saudita, adica cele trei puteri militare musulmane, s-au re-sudat prin simplu reflex comunitar [20], si s-au pozitionat alaturi de Rohingyas. Toti trei, au denumit inamicul comun: guvernul de coalitie al armatei birmaneze, si Aung San Suu Kyi.

Aceasta reîntoarcere complecta a situatiei din Orientul-Mijlociu, a avut deja un precedent: razboaiele din Jugoslavia. În Bosnia-Hertegovina (1992-95), si în Kosovo (1998-99), tarile musulmane si Nato-ul s-au batut cot la cot, contra crestinilor ortodocsi legati de Rusia.

JPEG - 70.1 ko
În 1995, Oussama Ben Laden a facut sa defileze Legiunea sa araba, la Zenica, în fata presedintelui Alija Izetbegovic. Acesti luptatori, sunt vechi mujahidini care au luptat contra Sovieticilor în Afganistan. Dupa aceea, ei au luat numele de Al-Qaïda. În timpul razboiului, serviciile secrete ruse au patruns în cazerna Legiunii arabe, si au constatat ca toate documentele lor, nu erau în araba, ci în englezã.

În Boznia-Hertegovina, presedintele Alija Izetbegovic sa înconjurat de americanul Richard Perle, car la sfatuit pe plan diplomatic, si a condus delegatia bozniana cu ocazia acordurilor de la Dayton. El a beneficiat pe plan mediatic de sfaturile Francezului Bernard-Henri Levy, dupa spusele acestuia, niciodata negate. În cele din urma, pe plan militar, el sa sprijinit pe sfaturile Sauditului Oussama Ben Laden, care a organizat pentru el Legiunea araba, si a primit un pasaport diplomatic bosnian. În timpul conflictului, sustinut pe sub mîna de Nato, Izetbegovic a primit public sprijinul Turciei, Iranului si al Arabei Saudite [21].

JPEG - 25.7 ko
Opinia publica occidentala a acceptat fara dezbatere, sa violeze Carta Natiunilor Unite în Kosovo, dupa ce a asistat neputincioasa la exodul a mii de civili.

Conflictul kosovar, a debutat printr-o campanie terorista a Armatei de eliberare a Kosovo-ului (UÇK), contra Belgradului. Luptatorii au fost informati de fortele speciale germane asupra unei baze apartinînd Nato-ului, în Turcia [22]. Seful actual al serviciilor secrete turce, Hakan Fidan, a fost ofiterul de legatura cu teroristii, în sînul statului-major al Nato-ului. El este în prezent seful lui MIT, serviciile secrete turce, si al doilea personaj al regimului. La începutul razboiului, 290.000 de Kosovari au fugit din Serbia în trei zile, pentru a se refugia în Macedonia. Televiziunile occidentale au aratat în voia lor, acest sir lung de fugitivi. Totusi, conform spuselor a cîteva milioane de Macedoneni care i-au primit, nu exista niciun motiv obiectiv pentru aceasta migratie, orchestrata pe larg de NATO. Nu conteaza, aceasta deplasare de populatie a fost utilizata pentru a-l acuza pe presedintele Slobodan Milosevic de a reprima în mod desproportionat campania terorista care atingea tara sa, si Nato-ul i-a declarat razboi fara autorizatia Consiliului de Securitate.

Munca murdara care se pregateste, îsi întinde teatrul de operatiuni catre Est. Pentagonul, nu are posibilitatea de a impune o alianta turco-iraniana-saudita, însa el nu are nevoie de asta. În Jugoslavia, aceste trei State erau coordonate de Nato, atunci cînd ele nu aveau contacte directe. Totusi, faptul de a lupta cot la cot în Birmania, îi vor constrînge sa gaseasca aranjamente în Irak, în Siria, si în Yemen; chiar si în Libia. Considerînd devastarea Orientului-Mijlociu, si perseveranta populatiilor care rezista, Pentagonul poate lasa aceasta regiune sa-si panseze ranile timp de un deceniu, fara teama de a vedea aparînd cea mai mica capacitate de opozitie fata de politica lui.

În ziua urmatoare a reuniunii Consiliului de securitate, punînd bazele viitorului razboi împotriva Birmaniei, secretariatul de Stat a informat pe presedintele Barzani ca Statele-Unite nu sustineau independenta unui Kurdistan în Irak. Pentagonul nu poate de fapt sa mobilizeze Turcia si Iranul în Asia de Sud-Est, facîndu-le un copil în spate la frontiera lor. Massoud Barzani, care se angajase fara întoarcere pentru referendumul de independenta, va trebui deci în curînd sa se retraga din viata politica. Cu atît mai mult cu cît, ca afisarea drapelelor israelite în Erbil, retransmise pe larg de canalele de televiziune arabe, perse si turcesti, i-a alienat totalitatea vecinilor sai.

Daca scenariul Pentagonului va continua, asa cum poate fi anticipat, razboiul împotriva Siriei ar trebui sa se termine din cauza lipsei de luptatori, plecati în departare, pentru a servi «Imperiul american», pe un nou teatru de operatiuni.

Traducere
Light Journalist

[1] Surcă : The Pentagon’s New Map, Thomas P. M. Barnett, Putnam Publishing Group, 2004. Analiză : “Proiectul militar al Statelor-Unite pentru lumea întreaga”, de Thierry Meyssan, Traducere Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 23 august 2017.

[2] « Myanmar : le Secrétaire général demande "une action rapide" pour mettre fin au "cauchemar" des Rohingya dans l’État de Rakhine », Compte-rendu du Conseil de sécurité, Onu, 28 septembre 2017. Référence : CS/13012.

[3] Regatul Unit și Statele Unite au elaborat deja rechizitoriul de la Myanmar, chiar înainte de evenimentele actuale : Countdown to Annihilation : Genocide in Myanmar, Penny Green, Thomas MacManus & Alicia de La Cour Venning, Queen Mary University of London, 2016. Persecution of the Rohingya Muslims ; Is Genocide Occurring in Myanmar’s Rakhine State ; a Legal Analysis, Allard Lowenstein, Yale University, 2016.

[4] « Birmanie : la sollicitude intéressée des États-Unis », par Thierry Meyssan, Abiad & Aswad (Syrie), Réseau Voltaire, 5 novembre 2007.

[5] The Burma Spring: Aung San Suu Kyi and the New Struggle for the Soul of a Nation, Rena Pederson, Foreword by Laura Bush, Pegasus, 2015.

[6] Neither Saffron Nor Revolution: A Commentated and Documented Chronology of the Monks’ Demonstrations in Myanmar in 2007 and Their Background, Hans-Bernd Zöllner, Humboldt-University, 2009.

[7] Burma/Myanmar: What Everyone Needs to Know, David Steinberg, Oxford University Press, 2013.

[8] Mai precis, au existat imigranți bengali în Birmania înainte de dominația britanică, dar marea majoritate a Rohingyas coboară de la lucrătorii strămutate de către coloniști.

[9] “Myanmar’s Rohingya insurgency has links to Saudi, Pakistan”, Simon Lewis, Reuters, December 16, 2016.

[10] “Speech by Aung San Suu Kyi at 71st UN General Assembly”, by Aung San Suu Kyi, Voltaire Network, 21 September 2016.

[11] Towards a peaceful, fair and prosperous future for the people of Rakhine, Advisory Commission on Rakhine State, August 2017.

[12] “We won’t Leave Rohingya Muslims Alone”, Presidency of the Republic of Turkey, September 1, 2017.

[13] “Rezaei urges Muslim states to defend Rohingya Muslims”, Mehr Agency, September 6, 2017.

[14] “Bangladesh offers Myanmar army aid against Rohingya rebels”, AFP, August 29, 2017.

[15] « Myanmar : le Guide critique les défenseurs des droits de l’homme », Leader.ir, 12 septembre 2017.

[16] “Iranian, Pakistani Top Military Commanders Stress Need for Ending Myanmar Muslims’ Plights”, Fars News, September 17, 2017.

[17] “Aung San Suu Kyi speech on National Reconciliation and Peace”, by Aung San Suu Kyi, Voltaire Network, 19 September 2017.

[18] «OIC Contact Group on Rohingya calls for UN Resolution on Myanmar», Organisation of Islamic Cooperation, September 19, 2017.

[19] « Le Serviteur des Deux Saintes Mosquées accorde un don de 15 millions de dollars aux réfugiés Rohingyas », Saudi Press Agency, September 19, 2017.

[20] The Rohingyas : Inside Myanmar’s Hidden Genocide, Azeem Ibrahim, Hurst, 2016.

[21] Comment le Djihad est arrivé en Europe, Jürgen Elsässer, préface de Jean-Pierre Chevènement, éditions Xenia, 2006.

[22] « L’UÇK, une armée kosovare sous encadrement allemand », par Thierry Meyssan, Notes d’information du Réseau Voltaire, 15 avril 1999.

Articole sub licenţă Creative Commons

Puteţi reproduce liber articolele din Reţeaua Voltaire, cu condiţia să citaţi sursa şi să nu le modificaţi, nici să nu le utilizaţi în scopuri comerciale (licenţă CC BY-NC-ND)

Susţineţi Reţeana Voltaire

Utilizaţi acest site, în care veţi găsi analize de calitate care vă vor ajuta să vă modelaţi înţelegerea lumii. Acest site nu poate exista fără susţinerea voastră financiară.
Ajutaţi-ne printr-o donaţie

Soc de Civilizatii 2
Soc de Civilizatii 2
de Thierry Meyssan
«Marea stategie» SUA
«Marea stategie» SUA
de Mikhaïl Leontiev
Mari manevre nucleare în Camera Deputatilor din Italia
«Arta razboiului»
Mari manevre nucleare în Camera Deputatilor din Italia
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
Dupa Califat, Rojava
Un razboi poate ascunde un altul
Dupa Califat, Rojava
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Brigazile anarhiste ale NATO-ului
Brigazile anarhiste ale NATO-ului
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Înspaimîntatorul Joc Nuclear
Înspaimîntatorul Joc Nuclear
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
Trump si sprijinul pakistanez pentru jihadisti
Trump si sprijinul pakistanez pentru jihadisti
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Proiectul militar al Statelor-Unite pentru lumea întreaga
Interpretari diferite în cadrul taberei anti-imperialiste – partea 2ª
Proiectul militar al Statelor-Unite pentru lumea întreaga
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire