Reţeaua Voltaire

Lovitura la Palat la Riyad

În timp ce razboiul împotriva lui Daesh se termina în Irak si în Siria, si ca cel împotriva pseudo-Kurdistanului pare a fi pus de o parte, mai multe State ale Orientului-Mijlociu înlargit reiau initiativa. Profitînd de fluiditatea acestui moment, printul coroanei Arabiei Saudite, a eliminat în mod brutal pe membrii familiei regale susceptibili de a-i contesta Puterea. Asa cã, ca nu numai raporturile de forta regionale au fost modificate de razboi, însa unul dintre actorii principali si-a schimbat scopurile.

| Damasc (Siria)
+
JPEG - 67.3 ko
Dupa sapte ani de razboi, orase întregi au fost rase de pe pamînt în Afganistan, în Arabia saudita, în Irak, în Libia, în Siria, în Turcia si în Yemen, însa nici o frontiera a fost modificata.

O noua perioada în Orientul-Mijlociu

Naturii, se spune îi este groaza de vid. Sfîrsitul «Emiratului islamic în Irak si în Siria» («Daesh» conform acronimului sau arab) – care a pierdut succesiv Mossoul, sub loviturile armatei irakiene, Rakka cucerita de armata SUA, si Deir ez-Zor, eliberata de armata siriana – închide un razboi si deschide o noua perioada. Esecul lui Massoud Barzani în a face sa fie recunoscuta anexarea lui Kirkouk de Kurzii lui PDK, lasa la o parte proiectul unui nou Stat colonial, pseudo-Kurdistanul, baza avansata a armatei israeliene împotriva Iranului.

În timp ce Orientul-Mijlociu este devastat, în special în Libia, în Siria, în Irak, în Yemen si în Afganistan, ramîn înca patru State care sunt în masura sa faca sa avanseze interesele lor: Israelul, Arabia saudita, Turcia si Iranul. Pentru a face acest lucru, fiecare trebuie sa ia o initiativa înainte de întîlnirea între presedintii Donald Trump si Vladimir Putin, prevazuta cu ocazia summitului APEC la Danang (de la 8 la 10 noiembrie).

Pe 3 noiembrie, Israelul sa declarat gata sa-i apere pe Druzii din Sudul Siriei, fata de jihadistii care atacasera satul sirian de la Hader. De la începutul anului 2017, Tel-Aviv încearca sa creeze o miscare separatista druza, în Sudul Siriei, dupa modelul aceleia pe care el a constituit-o cu Kurzii, în Nordul tarii si în Irak. Mossadul, l-a recrutat pe majorul sirian Khaldoun Zeineddine, care a încercat sa proclameze un Druzistan. Însa el nu a reusit decît sa faca sa se revolte numai o duzina de luptatori împotriva Damascului.

În aceiasi zi, Turcia regrupa diferitele organizatii jihadiste de la Idleb, pentru a crea un «Guvern de mîntuire nationala», condus de Muhammad Al-Sheikh, si care îl avea ca vice-Prim ministru, pe Riyad Al-Assad. Ankara, reia pentru guvernarea lui Idleb, ideia aliatului sau qatar, care în 2012, fundase deja un guvern sirian alternativ, sub numele de «Coalitia nationala siriana».

Nici un semnal a venit de la Teheran, probabil pentru ca Republica islamica a Iranului este singura dintre cele patru State actuale din regiune care sunt învingatoare, în acelasi timp a Daeshului si a Barzanilor. Nu exista deci nici un interes de a schimba noile date.

Surpriza a venit din partea Riyadului. Familia regala nu a cautat sa impuna o noua ordine regionala, însa printul Mohammed ben Salame («MBS»), a rasturnat ordinea sclerozata a regatului sa

Demisia lui Saad Hariri

Pe 4 noiembrie, spre orele 11 TU, Primul ministru libanez se exprima în direct pe canalul de televiziune Al-Arabiya, de la hotelul Ritz din Riyad, si în prezenta printului coroanei saudit «MBS», si-a anuntat demisia. Citind în mos scrupulos textul care îi fusese scris, Saad Hariri, a uitat subit ca el conducea un guvern care includea ministrii Hezbollahului. El sa exprimat în acesti termeni: «Acolo unde Iranul se gaseste, el împrastie dezbinarea si distrugerea. Dovada este interventia lui în tarile arabe, fara a vorbi despre profunda lui ranchiuna împotriva natiunii arabe (...) Iranul, are o mîna pusa pe destinul tarilor din regiune (...) Hezbollahul este bratul Iranului, nu numai în Liban, însa de asemenea în alte tari arabe (...) Din nefericire, mi-am dat seama ca, compatrioti se gasesc mîna în mîna cu Iranul, care cauta sa sustraga Libanul din mediul arab. Glorios Popor al Libanului, Hezbollahul a reusit, multumita armelor, sa impuna o situatie reala (...) Vreau sa-i spun Iranului si acolitilor sai, ca ei sunt pierzatori. Mînile care ataca Statele arabe, vor fi taiate. Si raul se va reîntoarce contra acelora care îl practica.»

Acest text dramatic îngroapa conflictul religios sunitii/siitii, pentru a-l relansa pe acel rasist al Arabilor împotriva Persilor. Este un progres în ciuda aparentelor, în masura în care ocaziile de razboi sunt mai limitate, sunitii si siitii, traind amestecati, în timp ce Arabii si Persii sunt instalati pe teritorii diferite. În concret în Liban, aceasta clatinare nu schimba prea mare lucru. Mai ales, acest text, nu indica motivul demiterii Primului ministru.

Saad Hariri, adauga ca îi era teama pentru viata lui. Al-Arabiya, explica scurt timp dupa aceea, ca el scapase în zilele precedente unei tentative de asasinat. Cu toate acestea, politia libaneza mai întîi, dupa aceea Securitatea generala libaneza, au aruncat îndoiala dezmintind faptul ca aveau cunostinta de un asemenea atentat. Al-Arabiya, a asigurat ca Rafic Hariri, tatal lui Saad, fusese asasinat în 2005 de Iran, în timp ce canalul îi acuzase timp de ani pe presedintii libanez si sirian, Emile Lahoud si Bachar el-Assad, ca comandasera omorîrea.

Dupa ce a iesit de la discursul sau, Saad Hariri i-a telefonat presedintelui libanez, Michel Aoun, pentru ca sa-i semneze demisia. Conversatia a fost scurta, si el nu a raspuns la întrebari, asupra motivelor acestei demiteri.

Ministrul saudit al Afacerilor Golfului, a asigurat ca, contrar a ceea ce s-ar putea gîndi mai întîi, Arabia saudita nu îl facuse prizonier pe Saad Hariri, si ca el putea sa se reîntoarca, cînd ar voi în Liban. Zvonul arestarii lui continuînd, contul Twitter al Primului ministru a difuzat o fotografie de-a lui în polo, cu ambasadorul saudit în Liban.

Înainte chiar, ca Saad Hariri sa-si termine discursul sau, rivalul sau, vechiul director central al politiei (FSI), dupa aceea ministrul Justitiei libaneze Acrhaf Rifi, reintra din exilul sau italian, la Beirut. Despre rest, Domnul Hariri, era una dintre persoanele ceele mai îndatorate din lume – el datoreste personal aproximativ 4 miliarde de dolari, guvernului saudit - , si nu pare a fi în masura sa ia o hotarîre contrarie, intereselor creditorului sau.

Catre orele 23h 45 TU, rebelii Houtis trageau o racheta balistica din Yemen, în aeroportul Regele Khaled, din Riyad. Ea era interceptata de rachetele anti-rachete Patriot. Armele sofisticate al Houtisilor fiindu-le furnizate de Iran, observatorii au facut legatura între demiterea lui Hariri si tragerea de rachete, si au fost de acord sa vada în aceasta operatiune, un raspuns discursului anti-Iranian al lui Saad Hariri.

JPEG - 71.8 ko
În cîteva ore, Mohaned Ben Salmane a eliminat pe toti ceilalti posibili pretendenti la tron, si pe principalii lor aliati.

Confiscarea puterii de catre «MBS»

Evenimentele sau accelerat. Cîteva minute mai tîrziu, regele Salmane semna doua decrete. Primul, îl plasa la o pensiune anticipata pe seful statului-major al Marinei, si îi revoca pe ministrul Economiei si pe cel al Garzii regale, foarte puternicul fiu al vechiului rege Abdallah, printul Muteb. Al doilea decret, instaura o Conmisie de lupta împotriva coruptiei, sub conducerea lui «MBS». Presa anunta de asemenea intrarea în vigoare a noii legi anti-teroriste, care include în mod accidental, dispozitii care condamna la pedepse de la 5 la 10 ani de închisoare, difamarea publica referitoare regelui sau a printului coroanei.

Imediat, Comisia de lupta contra coruptiei, se reunea si adopta o serie de masuri pregatite cu mult timp în urma. 11 printi, 4 ministrii în functiune si zeci de vechi ministrii, erau acuzati de deturnari de fonduri. Ei fura imediat arestati de noul comandant al Garzii regale, si urmariti, pentru unii dintre ei, în numele legii anti-teroriste. În caruta condamnatilor, figurau trei personalitati destituite în prealabil de rege, dintre care vechiul comandant al Garzii regale, printul Muteb. Vom afla în decursul zilei, ca conturile bancare ale suspectilor fura confiscate, si ca, daca ei vor fi declarati vinovati – ceea ce nu este decît o formalitate – bunurile lor vor fi varsate Trezoreriei nationale.

Conform Agentiei saudite, suspectii deturnasera bani cu ocazia inundatiilor din 2009, si a crizei de coronavirus (Middle East Respiratory Syndrome – MERS) ; o acuzatie fondata eventual, însa care nu îi distinge de alti calai ai regimului.

Cu toate ca nu a fost publicata nici o lista de suspecti, se stie ca printul Walid Ben Talal, figureaza de asemenea. Considerat, cît despre el, ca fiind unul dintre oamenii cei mai bogati din lume, el era ambasadorul secret al regatului, pe lînga Israel. Societatea sa Kingdom Holding Company, actionarã în special al lui Citygroup, Apple, Twitter si Euro-Disney, scotea 10% la deschiderea Bursei de la Riyad, duminică dimineata, înainte ca cotarea sa, sã fie suspendata.

Contrar aparentelor, se pare ca victimele purgarii nu au fost alese pe motivul functiilor lor sau a ideilor lor, ceea ce pare ca valideaza discursul oficial anti-coruptie.

Duminica seara, un helicopter se prabusea aproape de Abha. Se afla ca mai multi demnitari erau morti în accident, dintre care un anumit print Mansour.

Succesul lui MBS, care a rasturnat o oligarhie pentru a instaura autocratia sa, nu da dovada de capacitatea sa de a guverna. În vîrsta de numai 32 de ani, acest fiu de super-bogati, nu a avut deloc ocazia de a-si cunoaste poporul sau, si nu a intrat în politica decît acum doi ani. Primele sale hotarîri au fost catastrofice: decapitarea sefului opozitiei, si razboiul contra Yemenului. Neutralizînd pe toti cei care ar fi putut sa i se opuna, în sînul familiei regale, «MBS» va trebui sa se asigure de un sprijin popular, pentru a-si exercita Puterea. El a luat deja diferite masuri în favoarea tinerilor (70% din populatie), si al femeilor (51% din populatie). El de exemplu, a deschis cinematografe, si a organizat concerte – pîna acum interzise -. El a autorizat femeile sa conduca, începînd din 2018. În viitor, el va trebui sa desfiinteze pe de o parte sinistra politie religioasa, si pe de alta parte, clasele particulare dintr-o data, penntru a satisface femeile si pentru a elibera barbatii de aceasta sarcina, cu scopul de a putea sa relanseze economia. Mai ales, «MSB» a anuntat ca doreste sa transforme islamul din tara sa, pentru a face din el o religie «normala». El a declarat nu numai ca doreste sa modernizeze wahhabismul, însa mai ales sa curete Hadîts – legenda aurie a lui Mahomet – de pasajele violente sau contradictorii; un proiect laic, care intra în conflict cu practica ansamblului comunitatii musulmane, din ultimele secole. El a facut sa fie arestati deja mai mult de o mie de imami si de teologi.

Aceasta strategie îl împiedica pe «MBS» sa duca o lupta împotriva Iranului si a Hezbollahului, si dezminte discursul oficial actual: nu este posibil sa se ia în considerare un razboi contra Iranului, în timp ce, dupa ce Pazitorii Revolutiei s-au vazut sustinuti de Houtisi, Arabia saudita sterge înfrîngere dupa înfrîngere, în Yemen. Si este imposibil sa mobilizeze sauditii sub drapele, în timp ce «MBS» reformeaza în mod radical societatea.

Retroactiv, aceasta lovitura de la Palat, fusese anuntata în zilele precedente. «MBS» declarase efectiv ca trebuiau sa fie pregatiti, cu privire de schimbarile care ar fi avut loc în noaptea de sîmbata pîna duminica. Bineînteles nu este posibil ca, rasturnarea guvernului libanez si decapitarea familiei regale saudite, sa fi fost organizate fara aprobarea Washingtonului. Conform Casei-Albe, presedintele Trump si «MBS» au conversat telefonic în timpul zilei de 4 noiembrie (ora SUA), ceea ce ar putea fi exact înainte de lovitura la Palat, fie în cursul operatiunilor. Un acord a fost încheiat în mod discret cu «MBS», prevazînd ca oferta publica de cumparare a lui Aramco va fi lansata nu la Riyad, însa la Bursa dela New York. De altfel, discursul anti-Iranian al lui Saad Hariri a fost precedat de o campanie a Washingtonului. De la data de 10 octombrie, administratia Trump a promis recompense pentru arestarea celor doi comandanti ai Rezistentei libaneze, si a prezentat un plan contra activitatilor financiare ai Pazitorilor Revolutiei iranieni, în timp ce Congresul a votat nu mai putin de cinci legi contra Hezbollahului.

Ipoteza de lectura

JPEG - 15 ko
Saad Hariri

Totalitatea presei nu face legatura între demisia lui Saad Hariri si purgarea familiei regale. De asemenea, ea se multumeste sa constate lovitura de la Palat, fara sa se interogheze asupra identitatii suspectilor arestati. Este adevarat ca ea a uitat modul în care functioneaza monarhiile absolute. Eu propun o alta ipoteza de lectura a acestor evenimente.

Mai întîi, sa ne reamintim ca la moartea regelui Abdallah, printul mostenitor era printul Moukrine. Familia regala era împartita în trei clanuri: acel al fiului lui Abdallah, printul Muteb, acel al fiului ministrului de Interior Neyef, si acel al fiului regelui Salmane, «MBS». Sa ne reamintim de asemenea, un secret al lui Pancinello: Saad Hariri nu este fiul biologic al tatalui sau legal, însa este un fiu ilegitim al familiei Seouzilor, iesit din clanul Fadh.

În aprilie 2015, printul mostenitor Moukrine era suspendat din functiile lui. Mohamed Ben Nayef ia succedat, si «MBS» intra în politica si devenea subit mostenitorul numarul doi. În iunie 2017, «MBS» reusea sa-l suspendeze pe Nayef, si sa-l plaseze într-o resedinta supravegheata. Pentru a nu fi pur si simplu mostenitor în primul loc, însa singurul pretendent, îi trebuia începînd din acel moment, sa elimine clanul Abdallah. Pentru asta, el trebuia sa-l suspendeze pe printul Muteb, în ciuda controlului sau asupra Garzii regale, fara ca sa-l uite pe Saad Hariri, care ar fi putut sa ofere ajutor membrilor clanului sau, în calitatea sa de Prim ministru al Libanului.

Daca Saad Hariri nu a fost înca arestat, este pentru ca în ciuda demiterii lui, el exerseaza înca provizoriu functiunile lui de Prim ministru al Libanului, pentru a expedia afacerile actuale, pîna la trecerea în functiune a succesorului sau. Însa Achraf Rifi care a sosit la Beirut ca sa-si ocupe postul, are nevoie de un pic de timp, pentru ca sa fie numit în mod legal. Cu atît mai mult cu cît presedintele Michel Aoun, nu doreste sa se precipiteze si întelege în prealabil sa clarifice imbroglio actual. Acest lucru va cere cu atît mai mult timp, cu cît Hassan Nasrallah, secretarul general al Hezbollahului, nu a ezitat sa-l apere pe Saad Hariri cu ocazia unui discurs televizat duminica seara. El a afirmat ca Primul ministru a demisionat sub constrîngerea lui «MBS», si ca acest eveniment constituie o interventie saudita, în plus în Liban. În definitiv, cu ajutorul interventiei Frantei, Primul ministru libanez a fost autorizat sa paraseasca Arabia saudita, si sa plece în Emiratele arabe unite.

Cea mai mare parte a personalitatilor arestate, au fost transferate la hotelul Ritz, unde Saad Hariri le astepta, pentru a fi mentinute în resedinta supravegheata.

Deoarece trebuia sa se asigure ca nimeni nu putea sa rivalizeze cu «MBS», trebuia de asemenea sa taie ramura vechiului print mostenitor Moukrine. Ceea ce a fost facut, cu accidentul helicopterului care l-a omorît pe fiul sau, printul Mansour. În doua zile, mai mult de 1.300 de personalitati au fost arestate.

Nici Saad Hariri el însusi, nici Iranul, nu anticipasera evenimentele din 4 si 5 noiembrie. Ghidul Ali Khamenei îl trimisese pe vechiul sau ministru al Afacerilor externe Ali Akbar Velayati sa intreprinda un turneu în Liban. Reprezentantul reîntîlnise fiecare lider libanez, inclusiv primul ministru. Toate interviurile se petrecusera bine, si cel al lui Saad Hariri sa încheiat cu felicitari reciproce. Numai în minutele urmatoare acest ultimul a fost chemat de urgenta la Riyad.

JPEG - 39.6 ko

Moscova si Washington singurii cîstigatori al loviturii Palatului

Atenta la ceea ce se pregatea, Rusia a însotit miscarea întinzîndu-si influenta. Regele Salmane sa dus la Moscova pe 5 octombrie. Cu toate ca fiind aliat al Statelor-Unite, el, ca si omologul sau turc, presedintele Recep Tayyip Erdogan, a cumparat arme rusesti – inclusiv rachete S-400 -. Abandonînd sprijinul terorismului dupa interventia presedintelui Donld Trump la Riyad, în mai, el a putut sa fie de acord cu un plan de schimburi de informatii anti-teroriste. Mai ales, dupa ce semnase o cantitate de contracte, el a fost de acord sa mentina limitarile producerii de petrol, dupa oferta publica de cumparare a lui Aramco, ceea ce trebuia sa favorizeze specularea, si în consecinta, cresterea pretului. Acest ultim acord a fost finalizat si semnat în mod discret în aceste zile, la Taskent.

Dupa aceea, presedintele Putin a plecat pe 1 noiembrie la Teheran. El l-a asigurat pe omologul sau iranian, seicul Hassan Rohani, ca declaratiile omologului sau american care contesta acordul 5+1 asupra nuclearului, nu ar fi fost urmate de fecte. El ia reiterat Ghidului Ali Khamenei exigenta Israelienilor de a nu avea nici Garzi ale Revolutiei, nici Hezbollahul în Sudul Siriei. Mai ales, el a convenit cu ayatollahul asupra unui plan pentru viitoarea Sirie, bazat pe ideia pe care, începînd din acel moment Arabia saudita va înceta sa mai joace un rol distrugator.

În definitiv, Orientul-Mijlociu înlargit în ansamblul sau, are numai de cîstigat cu trecerea Arabiei saudite de la o dictatura obscurantista la un despotism iluminat. Oricum va fi, schimbarea modului de functionare, al conducatorilor si al obiectivelor la Riyad, deschide nenumarate oportunitati. Fiecare actor regional va încerca sa se adapteze cît mai repede, pentru a-si promova interesele sale, înainte ca situatia sa înghete din nou.

Traducere
Light Journalist

Articole sub licenţă Creative Commons

Puteţi reproduce liber articolele din Reţeaua Voltaire, cu condiţia să citaţi sursa şi să nu le modificaţi, nici să nu le utilizaţi în scopuri comerciale (licenţă CC BY-NC-ND)

Susţineţi Reţeana Voltaire

Utilizaţi acest site, în care veţi găsi analize de calitate care vă vor ajuta să vă modelaţi înţelegerea lumii. Acest site nu poate exista fără susţinerea voastră financiară.
Ajutaţi-ne printr-o donaţie

Trebuie sa fie luata în serios politica SUA contra Iranului?
Trebuie sa fie luata în serios politica SUA contra Iranului?
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Soc de Civilizatii 2
Soc de Civilizatii 2
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Mari manevre nucleare în Camera Deputatilor din Italia
«Arta razboiului»
Mari manevre nucleare în Camera Deputatilor din Italia
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
«Marea stategie» SUA
«Marea stategie» SUA
de Mikhaïl Leontiev, Reţeaua Voltaire
 
Islamul politic împotriva Chinei
Pentagonul pregateste un nou razboi în Sud-Estul Asiei
Islamul politic împotriva Chinei
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Kurdistan: ce ascunde referendumul
Kurdistan: ce ascunde referendumul
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Dupa Califat, Rojava
Un razboi poate ascunde un altul
Dupa Califat, Rojava
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire