Cînd vrem sa sanctionam Statele, spunem ca ele sunt «teroriste»

Mergînd la Moscova pe 8 Noiembrie, ambasadorul James Jeffrey avea ca misiune sa explice preocuparea Statelor Unite fata de expansiunea influentei persane în lumea araba (Arabia Saudita, Bahrein, Irak, Liban, Siria, Yemen). Washington-ul doreste acum sa puna aceasta întrebare în termeni geostrategici, mai degraba decît religiosi (shiitii/sunitii), chiar daca Teheranul îsi organizeaza apararea sa nationala, în jurul avanposturilor shiite arabe.

Moscova si-a imaginat atunci ca a negociat pentru Teheran relaxarea sanctiunilor unilaterale americane, în schimbul retragerii sale militare din Siria. Presedintele Vladimir Putin si-a confirmat propunerea, nu numai omologului sau american, ci si Primului Ministru israelian, în timpul întîlnirii lor la Paris, cu ocazia centenarului de la sfîsitul Primului Razboi Mondial, din 11 Noiembrie.

El a încercat sa-i convinga pe Occidentali, ca doar Rusia în Siria, era preferabila tandemului Iran-Rusia. Cu toate acestea, el nu a putut sa afirme ca Iranul avea suficienta autoritate asupra Hezbollah-ului, asa cum pretind Washington-ul si Tel-Aviv-ul – pentru a-i ordona sa se retraga de asemenea.

Ca raspuns la toate, Washington-ul a anuntat, noua zile mai tîrziu, cel de al unsprezecelea tren de sanctiuni unilaterale împotriva Rusiei, de la începutul lunii August. Acesta este însotit de un discurs ridicol, în care Rusia si Iranul ar fi organizat în comun un trafic larg care viza sa-l mentina pe presedintele Assad la putere, si sa extinda controlul persan în lumea araba.

Aceasta retorica, pe care o credeam abandonata, echivaleaza trei State (Federatia Rusiei, Republica Araba siriana si Republica islamica a Iranului) cu masini care deservesc trei oameni (Bachar el-Assad, Ali Khamenei si Vladimir Putin), uniti în aceeasi urã a poporului lor. Aceasta ignora sprijinul masiv popular de care ei dispun, în timp ce Statele Unite sunt adînc distruse.

Sa trecem peste afirmatia stupida ca Rusia ar ajuta Persia sa cucereasca lumea araba.

Potrivit secretarului Trezoreriei SUA, Steve Mnuchin, care a prezentat sanctiunile unilaterale pe 20 Noiembrie, acestea nu formeaza componenta economica a razboiului în curs, însa pedepsesc «atrocitatile» acestor trei «regimuri». Însa, în ajunul iernii, ele se refera mai ales la aprovizionarea poporului sirian cu petrol rafinat, astfel încît acesta sa poata sa aiba lumina si caldura.

Nu este necesar sa mentionam ca cele trei State tintã, neaga «atrocitatile» de care sunt acuzate, în timp ce Statele Unite sustin ca vor continua razboiul pe care l-au declansat în Afganistan, Irak, Libia si Siria.

Sanctiunile SUA nu au fost hotarîte de Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite, ci numai de Statele Unite. Ele nu sunt legale în dreptul international, deoarece, pentru a le face letale, Washington-ul încearca sa forteze tarile terte sa se asocieze, ceea ce constituie o amenintare împotriva Statelor tintã, si prin urmare, o încalcare a Cartei Natiunilor Unite. Statele Unite au dreptul suveran de a refuza sa tranzactioneze cu altii, dar nu de a exercita presiuni asupra altora, cu scopul de a-si rani tintele. În trecut, Pentagonul afirma ca aplicarea unei maltratari asupra unei natiuni în particular, conducea poporul acesteia la rasturnarea guvernului sau. Aceasta a fost justificarea teoretica a bombardamentului din Dresda, în timpul celui de al Doilea Razboi Mondial, cît si embargoul fara sfîrsit asupra Cubei de la Razboiul Rece. Însa, în 75 de ani, niciodata, absolut niciodata, aceasta teorie nu a fost verificata în fapte. De acum înainte, Pentagonul considera maltratarile împotriva unei natiuni, ca niste arme ca si celelalte. Embargourile sunt facute pentru a ucide civilii.

Întreaga schema actuala împotriva Iranului, a Rusiei si a Siriei, este cel mai mare sistem de asediu din Istorie [1]. Acestea nu sunt masuri economice, ci – fara îndoiala – o actiune militara pusa în mers în domeniul economic. Ele ar trebui sa conduca de-a lungul timpului la o împartire a lumii din nou, în doua, la fel ca si în timpul rivalitatii SUA-URSS.

Secretarul Mnuchin a insistat mult timp asupra faptului ca sanctiunile sale vizeaza în primul rînd, întreruperea vînzarii de hidrocarburi, adica sa priveze aceste tari – în special exportatorii – de principala lor resursa financiara.

Mecanismul descris de Steven Mnuchin este urmatorul:
– Siria nu mai poate rafina petrolul, deoarece instalatiile sale au fost distruse fie de Daesh, fie de bombardarea Coalitiei internationale contra lui Daesh.
– Timp de patru ani, Iranul a furnizat Siriei petrol rafinat încalcînd sanctiunile anterioare unilaterale ale SUA. Acest petrol este transportat de companiile occidentale care lucreaza pentru compania publica rusa Promsirioimport. Aceasta societate este platita de compania privata siriana Global Vision Group, care este ea însasi salvata de societatea iraniana Tabir Kish Medical and Pharmaceutical.
– In fine Global Vision Group revarsa o parte din ceea ce a primit, Hezbollah-ului si Hamas-ului.

Este vorba de o poveste de dormit în picioare:
– Coalitia internationala are ca scop oficial sa lupte împotriva lui Daesh. Cu toate acestea, numeroase marturii în timpul ultimilor patru ani, dovedesc ca ea a bombardat alternativ Statul islamic atunci cînd el iesea din matca, zona care îi fusese alocata de Pentagon (planul Wright), si ca ea dimpotriva i-a parasutat arme pentru a se mentine în zona atribuita. Cele doua entitati au lucrat împreuna pentru a distruge rafinariile siriene.
– De ce implica guvernul rus într-un transfer de petrol plecînd de la rafinariile siriene spre porturile siriene?
– De ce Iranul ar avea nevoie brusc de Siria pentru a trimite bani Hezbollah-ului si Hamas-ului?
– De ce Siria ar trimite ea, bani iranieni Hamas-ului, fiind o organizatie palestiniana – ai carui lideri sunt membrii Fratiei, Fratilor musulmani – care îi face razboi?

Steven Mnuchin nu se deranjeaza cu explicatii lungi. Pentru el, Siria este criminala, Rusia este complicele ei, în timp ce Iranul, Hezbollah-ul si Hamas-ul sunt «teroristi». Acesta este cel mai important lucru, cuvîntul care întrerupe orice gînd.

Un proverb francez afirma ca «Atunci cînd cineva vrea sa-si înece cîinele, spune ca are turbare». Deci, nu trebuie sa ne asteptam la ceva logic în raspunsul secretarului Mnuchin, la propunerea de mediere a Presedintelui Putin.

Treptat, Statele Unite îsi retrag trupele din conflictele în care ele erau angajate. Ele le înlocuiesc cu mercenarii pe teren (jihadistii) si sanctiunile economice, o versiune moderna a asediului medieval.