Reţeaua Voltaire

Cum îsi devoreaza Occidentul, copiii

Pentru Thierry Meyssan, coborînd în stradă, Francezii sunt primul popor occidental care își asumă riscuri personale pentru a se opune globalizării financiare. Deși nu sunt conștienți de aceasta, și încă își imaginează că problemele lor sunt exclusiv naționale, dușmanul lor este același care a zdrobit regiunea Marilor Lacuri Africane și o parte din Orientul Mijlociu extins. Doar popoarele care vor înțelege logica care le distrug si pe care o vor respinge, vor putea supravietui crizei existentiale din Occident.

| Damasc (Siria)
+
JPEG - 55.6 ko

Cauza recesiunii occidentale

Relatiile internationale s-au schimbat profund cu paralizia Uniunii Sovietice în 1986, atunci când statul nu a reușit să controleze incidentul nuclear civil de la Cernobyl [1], și apoi cu retractarea Pactului de la Varșovia în 1989, atunci când Partidul Comunist din Germania de Est [2] a distrus Zidul de la Berlin, și la urma, cu dizolvarea URSS-ului, în 1991.

În acel moment, președintele Statelor-Unite, George Bush Sr., a decis să demobilizeze un milion de soldați, și să dedice eforturile țării sale pentru prosperitatea ei. El a vrut să transforme hegemonia SUA în zona sa de influență, într-un rol de lider pentru întreaga lume și sa-i garanteze stabilitatea. În acest context, el a pus bazele unui "Nou Ordin Mondial" mai întâi în discursul său, alături de Primul ministru britanic Margaret Thatcher la Institutul Aspen (2 august 1990), și apoi cu ocazia discursului său în Congresul (din 11 Septembrie 1990) anunțând operațiunea "Furtuna Desertului" [3].

Lumea dupa Uniunea Sovietică, este aceea a liberei circulații nu numai a bunurilor, dar și a capitalurilor mondiale, sub controlul exclusiv al Statelor Unite. Adica, tranziția de la capitalism la finanțare; nu numai punctul culminant al comerțului liber, ci o formă exacerbată a exploatării coloniale a întregii lumi, inclusiv a Occidentului. Într-un sfert de secol, marile averi din SUA vor fi multiplicate de mai multe ori, si bogăția globală a lumii va crește considerabil.

Dînd curs liber capitalismului, președintele Bush Sr. spera să extindă prosperitatea în lume. Dar capitalismul nu este un proiect politic, este doar o logică pentru a face profit. Însa, logica multinaționalelor americane era de a-și spori profitul prin relocarea producției lor în China unde era acum posibil, și unde muncitorii erau cei mai putin plătiți din lume.

Foarte puțini sunt cei care au măsurat costul acestui avans pentru Occident. Desigur, clasele de mijloc vor apărea în o treime din lume - deși mult mai puțin bogate decât clasele de mijloc occidentale - permițând Statelor noi, în principal celor asiatice, să joace un rol pe scena internațională. Dar, în același timp, clasele mijlocii occidentale vor începe să dispară [4], făcând imposibilă supraviețuirea instituțiilor democratice carora le dadusera forma. Mai ales, populațiile din regiuni întregi aveau sa fie complet zdrobite, începând cu cele ale Marilor Lacuri. Acest prim război regional va face 6 milioane de oameni din Angola, Burundi, Namibia, Uganda, Republica Democratică Congo, Rwanda și Zimbabwe în neînțelegerea și indiferența generală. Scopul era de a continua să profite de resursele naturale ale acestor țări, însă plătindu-le întotdeauna mai puțin, deci tratînd cu gangurile-bandele, decît cu Statele care trebuiau să-și hrănească poporul.

Transformarea sociologică a lumii este foarte rapidă și fără precedent. Noi nu dispunem în prezent de instrumentele statistice necesare pentru a le evalua în mod corect. Cu toate acestea, fiecare percepe creșterea puterilor Eurasiei (nu în sensul gaullist "de la Brest la Vladivostok", însa în cel al Rusiei și al Asiei fără Europa Occidentală și Centrală) în căutarea libertății și a prosperității, în timp ce puterile occidentale, inclusiv Statele Unite se sting treptat, limitînd libertățile individuale și respingînd jumătate din populația lor în zonele de sărăcie.

În prezent, rata de încarcerare a Chinezilor este de patru ori mai mică decât cea a Statelor-Unite, în timp ce puterea lor de cumpărare este puțin mai mare decât cea a Statelor Unite. Obiectiv, cu toate greșelile sale, China a devenit o țară mai liberă și mai prosperă decât Statele-Unite.

Acest proces era previzibil de la început. Implementarea sa a fost discutată îndelung. De exemplu, la data de 1 septembrie 1987, un american de patruzeci de ani a publicat un anunț contra-curent în New York Times, Washington Post și Boston Globe. El avertiza pe concetățenii lui împotriva rolului pe care președintele Bush l-ar da Statelor-Unite de a fi responsabili pe cont propriu pentru "Noul Ordin Mondial" aflat în construcție. El a facut sa se rîda foarte mult. Acest autor, a fost sponsorul imobiliar Donald Trump.

Aplicarea modelului economic în relatiile internationale

O lună dupa atentatele din 11 septembrie 2001, secretarul american al Apărării, Donald Rumsfeld, la numit pe prietenul sau, amiralul Arthur Cebrowski ca director al noului Birou de Transformare a Forțelor (Office of Force Transformation). El trebuia să schimbe cultura întregului personal militar al Statelor-Unite, pentru a le permite să răspundă la o schimbare completă a misiunii lor.

Nu mai era vorba sa se utilizeze armatele americane pentru a apăra principiile sau interesele, însa de a le instrui pentru a reorganiza lumea, împărțind-o în două: pe de o parte, Statele integrate în economia globalizată, si pe de alta parte celelalte [5]. Pentagonul nu mai avea sa lupte războaie pentru a profita de resurse naturale, însa pentru a controla accesul regiunilor globalizate la aceste resurse. O diviziune inspirată direct de procesul de globalizare, care aruncase deja la margine, jumătate din populația occidentală. De data aceasta, este jumătate din populația lumii care urma să fie exclusă [6].

Reorganizarea lumii a început în zona politică definită ca «Orientul Mijlociu Extins», adică de la Afganistan până la Maroc, cu excepția Israelului, a Libanului și a Iordaniei. A fost așa-pretinsa epidemie a războaielor civile în Afganistan, în Irak, în Sudan, în Libia, în Siria și în Yemen, care a facut deja câteva milioane de morti [7].

Ca un monstru care își devorează copiii, sistemul financiar mondial cu sediul în Statele-Unite a cunoscut prima sa criză în 2008, cu ocazia izbucnirii bulei subprimelor. Contrar opiniei raspîndite, nu era vorba despre o criză globală, dar exclusiv occidentală. Pentru prima dată, statele NATO au suferit primele consecințe ale politicii pe care au o sustineau. Cu toate acestea, clasele superioare occidentale nu au schimbat nimic din comportamentul lor, asistînd cu milã la naufragiul claselor de mijloc. Singura schimbare notabilă a fost adoptarea "Regulei Volcker" [8] care interzice băncilor să profite de informațiile obținute de la clienții lor pentru a specula împotriva intereselor lor. Dar, daca conflictele de interese au permis golanilor să se îmbogățească repede, ele nu sunt fondul problemei care este cu mult mai mare.

Revolta Occidentalilor

Revolta claselor de mijloc si populare occidentale împotriva clasei superioare globalizate a început de acum doi ani.

Conștient de recesiunea Occidentului în raport cu Asia, poporul britanic a fost primul care a încercat să-și salveze nivelul de viata, parasind Uniunea Europeană și întorcându-se spre China și spre Commonwealth (referendum din 23 iunie 2016) [9]. Din nefericire, liderii Marii Britanii nu au reușit să încheie acordul considerat cu China, și se confruntă cu dificultăți serioase în reactivarea legăturilor cu Commonwealth-ul.

Conștienți de sfîrșitul industriei lor naționale și siguri de a fi trădați de clasa lor superioară, italienii au votat, pe 4 martie 2018, pentru partidele anti-Sistem: Liga și Mișcarea 5 stele. Aceste partide au format o alianță pentru a implementa o politica sociala. Din nefericire pentru ei, Uniunea Europeană li sa opus [10].

În timp ce în Franța, zeci de mii de PME subcontractanți ai industriei au dat faliment în cursul ultimilor zece ani, contribuțiile obligatorii, deja printre cele mai mari din lume, au crescut cu 30% în aceeași perioadă. Câteva sute de mii de francezi au coborît brusc pe strazi, mai întîi pentru a se opune fiscalizarii abuzive, dar de asemenea și pentru a face din nou posibilă fabricarea în țară. Din nefericire pentru ei, clasa superioară franceză a fost contaminată de discursurile pe care Statele-Unite le-au respins. Prin urmare, ea se străduiește să-și adapteze politica la revoltele populare și deci să nu-și schimbe fundamentele.

Dacă se abordeaza fiecare dintre aceste patru țări într-un mod deosebit, se va explica diferit ceea ce se întâmplă acolo. Dar dacă le analizăm ca un fenomen unic prin culturi diferite, vom găsi aceleași mecanisme: în aceste patru țări, consecutiv după încheierea capitalismului, clasele mijlocii vor disparea mai mult sau mai puțin repede, și cu ele regimul politic pe care ele le-au încorporat: democrația.

Fie că liderii occidentali vor abandona sistemul financiar pe care l-au construit și se întorc la capitalismul productiv al Războiului Rece, fie că le trebuie să inventeze o altă organizație la care nimeni nu s-a gîndit până acum, Occidentul care a condus lumea timp de cinci secole, se va scufunda în tulburari interne pe termen lung.

Sirienii au fost primul Popor ne-globalizat capabil sa supraviețuiasca și sa reziste distrugerii infra-lumii lui Rumsfeld-Cebrowski. Francezii sunt primul Popor globalizat care se revoltă împotriva distrugerii Occidentului, chiar dacă sunt constienti că luptă împotriva singurului dușman al întregii omeniri. Președintele Emmanuel Macron nu este omul situației, nu pentru că este responsabil pentru un sistem care l-a precedat, ci pentru că el este produsul pur al acestui sistem. Ca răspuns revoltelor din țara sa, el a răspuns dupa G20 de la Buenos Aires, că această întâlnire era în fata lui un succes (ceea ce nu era) și că el avea sa înainteze mai eficient decât predecesorii lui în direcția greșită.

Cum sa-ti salvezi privilegiile

Se pare că clasa conducatoare britanică î-si are soluția: dacă Londra în special și Occidentalii în general, nu mai sunt capabili sa guverneze lumea, este oportun să faca partea focului, și să împartă lumea în două zone distincte. Aceasta este politica pusă în aplicare în ultimele luni ale președinției lui Obama [11], apoi de Theresa May și în prezent de Donald Trump, cu refuzul lor de a coopera, si acuzațiile fara sens, împotriva Rusiei și acum împotriva Chinei.

De asemenea, se pare că Rusia și China, în ciuda rivalității lor istorice, sunt conștiente că nu vor putea niciodată să se alieze cu Occidentalii care nu au încetat să vrea să-i taie în bucatele. Prin urmare, proiectul lor de «Parteneriat al Eurasiei Extinse»: dacă lumea trebuie sa fie împărțită în două, fiecare trebuie să si-o organizeze pe a lui. În mod concret, acest lucru înseamnă pentru Beijing abandonarea la jumătate din proiectul "caii de mătase" și redistribuirea sa cu Moscova în singura Eurasie extinsa.

A determina linia de divizare

Pentru Occident și pentru Eurasia extinsă, linia de fractură trebuie sa fie determinată cât mai curând posibil. De exemplu, în ce parte va trece Ucraina? Construcția Podului de la Kerch, construită de Rusia, avea ca scop tăierea țării, absorbția Donbassului și bazinul Mării Azovului, apoi Odessa și Transnistria. Dimpotrivă, incidentul de la Kerch organizat de Occidentali urmărește să faca sa intre toata Ucraina în NATO, înainte ca tara sa se fractureze.

Pe măsură ce nava globalizării financiare se scufunda, mulți încep să-și salveze interesele personale fără a avea grijă de alții. De aici, de exemplu, tensiunea între Uniunea Europeană și Statele-Unite. În acest joc, mișcarea sionistă este întotdeauna cu un pas înainte, de aici mutația accelerată a strategiei israeliene care abandonează Siria, Rusiei și se îndreaptă spre Golf și Africa de Est.

Perspective

Având în vedere ceea ce este în joc, este evident că revolta din Franța nu este decît începutul unui proces mult mai amplu, care se va răspândi în alte țări occidentale.

Este absurd să credem că la ora globalizarii financiare, un guvern oricare ar fi, ar putea sa rezolve problemele țării sale fără a pune în cauza relațiile internaționale, și în același timp, sa-si recapete capacitatea de acțiune. Dar, tocmai, politica externă se desfășoară în afara spațiului democratic, de la dizolvarea Uniunii Sovietice. Este totuși urgent să te retragi din aproape toate tratatele și angajamentele din ultimii treizeci de ani. Numai Statele care își recapătă suveranitatea pot spera să se recupereze.

Traducere
Light Journalist

[1] Potrivit lui Michaïl Gorbatchev, este acest eveniment cel a facut posibila dizolvarea Pactului de la Varsovia si a Uniunii Sovietice în masura în care el a nelegitimizat Statul.

[2] Contrar unei idei populare în Occident, sunt nationalistii Partidului comunist est-german (si Bisericile luterane) si nu anti-comunistii (si pro-US) cei care au rasturnat simbolul dominatiei sovietice, Zidul.

[3] Scopul principal al invaziei Irak-ului nu este cel de a elibera Kuweit-ul, dar de a orchestra aceasta afacere pentru a constitui cea mai mare coalitie posibila sub comanda SUA, incluind URSS-ul.

[4] Global Inequality. A New Approach for the Age of Globalization, Branko Milanovic, Harvard University Press, 2016.

[5] “Proiectul militar al Statelor-Unite pentru lumea întreaga”, de Thierry Meyssan, Traduction Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 23 august 2017.

[6] Este evident ca razboaiele lui Bush Jr. si Obama nu au fost niciodata destinate extinderii democratiei. Mai întîi de toate deoarece, prin definitie, democratia poate emana numai de la oameni, si nu poate fi impusa de bombe. În al doilea rînd, deoarece Statele-Unite erau deja plutocratie.

[7] Numesc aici, nu numai milioane de decese ale razboaielor, cît si victimele dezordinilor provocate de aceste razboaie.

[8] Fostul presedinte al Rezervei Federale din SUA, Paul Volker, este dimpotriva, unul dintre arhitectii financiari globali. El a fost cel care a urmarit în numele ONU, persoanele si entitatile care au ajutat Irak-ul sa ocoleasca embargoul Organizatiei Natiunilor Unite (afacerea «petrol contra hranã»).Volker, este una dintre principalele personalitati ale Societatii Pilgrim, clubul transatlantic prezidat de regina Elisabeta a II-a. În aceasta calitate, a devenit consilier economic principal al presedintelui Barak Obama, si a compus o parte din cabinetul sau.

[9] « La nouvelle politique étrangère britannique », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 4 juillet 2016.

[10] Înlocuind Piata comuna europeana care era un sistem de cooperare între State, Uniunea Europeana definita prin Tratatul de la Maastricht, este un Stat supranational sub protectia militara a NATO. Deci, are posibilitatea de a învinge deciziile nationale.

[11] « Deux mondes distincts », par Thierry Meyssan, Al-Watan (Syrie) , Réseau Voltaire, 8 novembre 2016.

Articole sub licenţă Creative Commons

Puteţi reproduce liber articolele din Reţeaua Voltaire, cu condiţia să citaţi sursa şi să nu le modificaţi, nici să nu le utilizaţi în scopuri comerciale (licenţă CC BY-NC-ND)

Susţineţi Reţeana Voltaire

Utilizaţi acest site, în care veţi găsi analize de calitate care vă vor ajuta să vă modelaţi înţelegerea lumii. Acest site nu poate exista fără susţinerea voastră financiară.
Ajutaţi-ne printr-o donaţie

Ce se gaseste în spatele atacului Statelor-Unite contra smartphone-urilor chinezesti
« Arta Razboiului »
Ce se gaseste în spatele atacului Statelor-Unite contra smartphone-urilor chinezesti
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
Remember Crimeea-1988
Remember Crimeea-1988
de Valentin Vasilescu, Reţeaua Voltaire
 
De ce a eșuat in strâmtoarea Kerci ?
De ce a eșuat in strâmtoarea Kerci ?
de Valentin Vasilescu, Reţeaua Voltaire
 
Cine este beneficiarul incidentului din strîmtoarea Kerci ?
Cine este beneficiarul incidentului din strîmtoarea Kerci ?
de Valentin Vasilescu, Reţeaua Voltaire
 
Minciunile nucleare ale lui Stoltenberg
Minciunile nucleare ale lui Stoltenberg
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
Ce state NATO vor să găzduiască rachete nucleare americane ?
Ce state NATO vor să găzduiască rachete nucleare americane ?
de Valentin Vasilescu, Reţeaua Voltaire