Sistemul de apărare a spațiul aerian al Indiei are lacune îngrijorătoare

După episodul doborîrii avionului MiG-21 Bison indian de către Pakistan, pe 27 februarie, pseudo-experții au concluzionat că India are avioane vechi și că ar trebui să le înlocuiască cu F-16.

Părerea mea este că și dacă India ar fi folosit avioane F-35 sau Rafale, rezultatul ar fi fost același. Pentru că eroarea s-a datorat generalilor din conducerea statului major al aviație Indiei, nu performanțelor avioanelor, armamentului de bord sau antrenamentului piloților indieni.

Pakistanul a executat o misiune de testare a nivelului de pregătire și familiarizare cu tacticile moderne, a statului major al aviației indiene. A trimis în primul val cîteva avioane cu performanțe mai slabe precum Mirage III sau JF-17 care au jucat rolul de ”momeală” pentru avioanele de vînătoare indiene. În urma acestora, la distanța de 50 km, valul doi a fost compus din F-16 block 52, cele mai performante avioane ale Pakistanului, înarmate cu rachete AIM-120 C5.

Avoanele din valul întîi pakistanez au atras în lupta aeriană apropiată ( dogfight ) 2 MiG-21 Bison, decolate primele, de pe un aerodrom din apropierea graniței indo-pakistaneze. După care valul întîi s-a întors pe teritoriul Pakistanului.
Manevra valului întîi de avioane a avut rolul să pună avioanele F-16 pakistaneze în poziție optimă, pentru lansarea rachetelor aer-aer cu rază mare de acțiune și doborîrea avioanelor de interceptare indiene. Ceea ce s-a și întîmplat.

Generalii din statul major al aviației Indiei sunt preocupați mai mult decît e nevoie de ”minunile” pe care americanii le lansează în mod propagandistic, despre avioanele F-16, pe care doresc să la vîndă Indiei. Dacă ar fi vrut să învețe ceva care să le și folosească, ar fi urmărit etapa operației aeriene jucată de Rusia, în aplicația aero-terestră ”Vostok-2017”. Scenariul acesteia este identic cu acțiunea desfășurată de aviația Pakistanului.

India se poate considera norocoasă că rezultatul luptei aeriene din 27 februarie a fost cel pe care-l știm. În condițiile în care a fost prinsă total nepregătită, totul a fost neclar pentru aviația Indiei și Pakistanul nu și-a propus să ducă pînă la capăt acțiunea, doborînd zeci de avioane indiene. Utilizarea ”momelilor” pentru avioanele de interceptare s-a dovedit o noutate doar pentru conducerea aviației Indiei, ea fiind folosită prima dată în 1982 de aviația Israelului în operația ”Mole Cricket 19”, cînd a doborît 80 de avioane MiG-21 și 23 siriene.

Eu nu înțeleg modul haotic de planificare a acțiunilor de luptă de către statul major indian. Cu o zi înainte, pe 26 februarie, acesta a executat perfect o misiune ofensivă. Mai întîi a neutralizat prin bruiaj rețeaua radar americană, de tip AN/TPS-77 din teritoriul Pakistanului. După care avioane Mirage 2000 au lovit cu rachete de precizie SPICE 2000 ținte ale teroriștilor Jaish-e-Mohammed aflate în regiunea Balakot, controlată de Pakistan [1].

Ce nu a funcționat în aviația Indiei pe 27 februarie ? O misiune complexă de apărare a teritoriului nu se reduce la utilizarea simultană a 1-4 grupe x 4-6 avioane de interceptare. Ci și a altor grupe cu altă destinație tactică care să facă asigurarea de luptă avioanelor de interceptare. Surprinzător este faptul că India este superioară Pakistanului pentru că are cele mai performante mijloace de asigurare de luptă.

Este vorba mai întîi de afișarea completă a situației aeriene, de către 5 avioane AWACS ( Beriev A-50 și Netra/ EMB-145 ). Și transmiterea acesteia piloților de interceptare prin linia de date secretizată. Avioanele de alarmare timpurie, joacă și rolul de punct de comandă zburător. Fiind mari, ele dispun de echipamente mult mai puternice și mai performante decît cele de la bordul avionului de interceptare. Cooperarea dintre un bun navigator de la bordul AWACS și pilotul de interceptare permite inițierea la momentul oportun a contramăsurilor împotriva rachetelor aer-aer cu rază mare de acțiune. Măsuri radioelectronice, în infraroșu, ambele combinate cu manevre bruște cu suprasarcină maximă.

Altă formă de asigurare de luptă a avioanelor de interceptare este neutralizarea prin bruiaj a radarelor avioanelor F-16 și a radarelor de la sol ale Pakistanului, cu ajutorul a 3 avioane indiene SRA/ Gulfstream III. Dacă India utiliza un astfel de avion pe 27 februarie, radarele avioanelor F-16 pakistaneze erau bruiate și nu mai puteau lansa rachetele AIM-120 sau le lansau și nu doborau nimic. În plus, avioanele F-16 pakistaneze erau ”oarbe” și puteau fi interceptate de avioanele de vînătoare indiene. Acestea erau dirijate de AWACS și plasate lateral, la racurs 2/4, la distanțe situate în afara razei vizuale a piloților pakistanezi, de unde lansau rachetele aer-aer.

Dar cum să acționeze aviația indiană acest mod câtă vreme ea nu a exersat și nu există o procedură în acest sens ?