În timp ce Statele Unite și aliații săi au creat în mod deliberat condiții de foamete în Coreea de Nord, apoi în Sudan, Tunisia și astăzi în Yemen, ele încep să conducă Siria în aceasta directie. Singura modalitate de a se proteja, este relansarea economiei regionale care sa prăbușit în timpul războaielor din Irak și din Siria. Două proiecte feroviare concurează unul cu celălalt: unul pentru a dezvolta regiunea, al doilea pentru a o separa. Se vor comporta oare Occidentalii ca ființe omenesti, sau își vor urmări visul lor de dominație?
Reţeaua Voltaire |
Damasc (Siria) |
Pentru reconstrucția ei, Siria se poate baza doar pe ea însăși, pentru că nici unul dintre cei care au cheltuit sute de miliarde de dolari pentru a o distruge, este gata să plătească un ban pentru a o reconstrui.
În aceste condiții, viitorul țării este de a se reconecta cu trecutul său: atunci când era punctul de trecere obligatoriu între Oceanul Indian și Marea Mediterană. În antichitate, «Calea mătăsii» pornea de la vechea capitală chineză Xi’an, pentru a ajunge la Antiohia și la Tir.
Aceasta cale nu era doar o modalitate care permitea sa se faca schimburi de mărfuri din oraș în oraș, era de asemenea un traseu cultural prin care filozofia chineză sa răspândit în Asia, și religia musulmană a sosit în China; un drum a cărui limbă comună nu era mandarina, ci persana. Ulterior, Siria a continuat să fie pasajul între Oceanul Indian și Marea Mediterană, ceea ce ia asigurat prosperitatea până la construirea Canalului Suez.
Proiectul unei căi ferate care sa lege portul iranian Khorramshahr, la granița irakiana, cu coasta mediteraneana siriana, prin Bagdad, nu este nou. Fusese deja planificat înainte de război, în timpul pieței comune turco-irano-siriană. Traseele lui au fost în mod sistematic sabotate de mercenarii pro-Occidentali, deraiând trenuri și omorînd personalul și călătorii.
Astfel, de la început, designerii războiului - în frunte cu Regatul-Unit - întelegeau să împiedice activitatea economică a Siriei. Este un comportament caracteristic al colonialismului britanic: sa se asigure că popoarele colonizate rămân întotdeauna dependente.
De exemplu, în timp ce India era principalul producător de bumbac, Londra sa asigurat ca ea sa poata sa produca, dar a interzis să se țeasa, astfel încât țesătura să poată fi făcută numai în Anglia. Acesta este motivul pentru care Mahatma Gandhi a țesut bumbacul pe roata de rotire, ca un act de subversiune.
Statele Unite pretind astăzi sa se opuna acestui proiect feroviar, pentru a împiedica trimiterea de arme iraniene grele în Liban. Știm că acest lucru este doar un pretext, deoarece așa a declarat secretarul de Stat Mike Pompeo el însusi, luna trecută. Singurul scop al Washingtonului, este de a amâna exploatarea gazului și a petrolului sirian, în timp ce el își vinde petrolul de șisturi (a cărui producție se așteaptă să scadă rapid din 2023, potrivit Agenției Internaționale pentru Energie).
În aprilie 2017, și apoi în noiembrie anul trecut, Israelul a propus construirea unei alte căi ferate între cele două mări. Ministrul Informațiilor și Transporturilor, Israël Katz, se pare că a obținut acordul Iordaniei, Arabiei Saudite, Emiratelor Arabe Unite și a Sultanatului din Oman. Trimisul special al SUA, Jason Greenblatt, a sugerat că proiectul israelian ar putea fi inclus în «Afacerea secolului».
Cantitatea de mărfuri care urmează a fi transportată, este de așa natură, încât cele două proiecte, cu toate ca concurente, pot coexista perfect, dar Tel-Avivul nu are o reputație de a fi copărtaș.
Într-adevăr, singurii pierzatori ar trebui să fie Europenii Vestului. Căci mărfurile de astăzi, nu mai sunt cele ale vechii căi a mătăsii. În trecut, Europenii nu produceau mătasea, în timp ce China le-o oferea. In prezent, unii si altii produc aceleași lucruri, chinezii de o calitate mai scazută, dar mult mai puțin costisitoare. Sosirea lor masivă, ar putea distruge rapid ceea ce rămâne din industria europeană. Pentru a se proteja, Europenii Occidentali trebuie să-și reglementeze comerțul.
Articole de acelaşi autor
Trimiteţi un mesaj
