«Toate Statele se vor abține sa organizeze, sa ajute, sa stimuleze, sa finanțeze, sa încurajeze sau sa tolereze activități armate subversive sau teroriste, menite să schimbe prin violenta regimul unui alt Stat, asa precum să intervină în luptele interne ale unui alt Stat. »
Rezoluția 2625, adoptată la 24 octombrie 1970, de către Adunarea Generală a Organizației Națiunilor Unite

Prefața autorului

Nici o cunoaștere nu este definitivă. Istoria, ca orice altă știință, este o chestionare a ceea ce se credea sigur, și care în lumina elementelor noi, este modificată sau chiar inversată.

Refuz alegerea care ne este propusă între «cercul rațiunii» și «gândirea única» pe de o parte, și emoțiile și «post-adevărul» pe de altă parte. Mă situez într-un alt plan: încerc să disting faptele de aparente, și adevărul comunicării. Mai presus de toate, atâta timp cât oamenii încearcă să exploateze pe alții, nu cred că relațiile internaționale vor putea fi în mod total democratice și, deci, transparente. În consecinta, dincolo de stratageme, este natural imposibil să interpretăm cu certitudine evenimentele internaționale atunci când apar. Adevărul poate veni la lumină doar cu timpul. Accept ideea ca ma înșel în acest moment, însa nu renunț niciodată în a pune în cauza impresiile mele și înțelegerea. Acest exercițiu este cu atât mai mult dificil, deoarece lumea suferă de războaie care ne obligă să ne poziționăm fără întârziere.

În ceea ce mă privește, am luat partea unor oameni nevinovați care văd străinii intrînd în orașele lor și impunîndu-le legea lor, oameni nevinovați care aud televiziunile internaționale repetînd mantra conform căreia, liderii lor sunt niste tirani și ca ei trebuie să le cedeze locul Occidentalilor, inocenți care refuză să se supună și sunt apoi zdrobiți de bombele NATO-ului. Eu pretind că sunt în acelsi timp un analist care încearcă să observe în mod obiectiv, cât și un om care îi ajută pe cei care suferă cu mijloacele pe care le are la dispoziție.

Scriind această carte, eu pretind să merg mult mai departe de documentele și de mărturiile directe actuale. Cu toate acestea, spre deosebire de autorii care m-au precedat, nu caut să demonstrez validitatea politicii țării mele, ci să înțeleg lanțul de evenimente, de care găsesc ca am fost în același timp, un obiect și un subiect.

Unii vor argumenta că, spre deosebire de profesia mea de credință, caut în realitate să-mi justific acțiunile și că, în mod conștient sau inconștient, să dau dovadă de părtinire. Sper că aceștia vor participa la stabilirea adevărului și că îmi vor indica sau publica documentele pe care nu le cunosc.

Mai precis, rolul meu în aceste evenimente mi-a permis să învăț și să verific numeroase elemente necunoscute de publicul larg, și adesea, de multi alti actori. Această cunoaștere, am dobândit-o empiric. Numai treptat am înțeles logica evenimentelor.

Pentru a permite cititorului să urmeze călătoria mea intelectuală, nu am scris o Istorie generală a Primăverilor arabe, ci trei istorii parțiale din ultimii optsprezece ani, plecînd din trei puncte de vedere diferite: cel al Fraților Musulmani, cel al guvernelor franceze succesive și cel al autorităților americane. Pentru această ediție, am inversat ordinea acestor părți în comparație cu edițiile anterioare, unde am plasat acțiunea Franței pe primul loc. Într-adevăr, este vorba de a ajunge la un public internațional.

În căutarea puterii, Frații Musulmani s-au plasat în slujba Regatului-Unit și al Statelor Unite, în timp ce se întrebau mereu asupra modului de a uni Franța la lupta lor pentru a domina Popoarele. Urmărindu-și propriile scopuri, liderii francezi nu au căutat să înțeleagă logica Fraților Musulmani, nici cea a suzeranului lor american, ci numai să-si recâștige beneficiile colonizării și să se îmbogățească. Doar Washingtonul și Londra aveau toate informațiile asupra a ceea ce pregătea și ce se întâmpla.

Rezultatul seamănă în acest mod cu păpușile rusești: nu înțelegem decît treptat organizarea evenimentelor care păreau spontane, ca intrările și ieșirile unor anumite decizii.

Mărturia mea este atât de diferită de ceea ce cititorii au fost capabili să citească sau să audă asupra aceluiași subiect, cã unii oameni se vor teme de consecințele a ceea ce scriu. Alții, dimpotrivă, se vor întreba asupra acestei manipulari gigante și asupra modului de a pune capăt acesteia.

Mai multe erori au fost evidențiate în timpul primei ediții, dar nu în următoarele. Este probabil că ea încă mai conține unele, pe care le voi corecta mai târziu. Este posibil ca una sau alta dintre corelațiile pe care le aduc la lumină să fie datorite numai întâmplării, dar cu siguranță nu din cauza acumulării lor copleșitoare.

Multe adăugări mici au fost incluse în functie de revelațiile succesive asupra acestei perioade.

Fără îndoială, partizanii imperialismului nu se vor lipsi de a mă acuza de «conspirație», conform expresiei lor preferate. Este o insultă ușoară pe care o folosesc de 15 ani. Ei au folosit-o pe scară largă de când am contestat versiunea oficială a atentatelor din 11 septembrie 2001. Ei persistă în negarea lor și se trădează atunci când susțin public Al-Qaeda în Libia și în Siria, în timp ce ei îl acuză de masacrul din Statele Unite, în Franța, în Belgia etc.

Consensul jurnaliștilor și al politicienilor nu are mai multa valoare decât cel al teologilor și al astronomilor în fața descoperirilor lui Galileo. Niciodată vre-un consens nu a permis sa se stabileasca adevărul. Doar Motivul aplicat dovezilor face posibilă abordarea acestora.

În cele din urmă, odată ce erorile minore au fost corectate, este vorba de această acumulare de fapte pe care fiecare, dacă este sincer, va trebui să răspundă propunând o explicație logică și coerentă.

(pentru a urma ...)

Traducere
Light Journalist

Această carte este disponibilă în engleză, franceză, italiană, spaniolă și rusă în format tipărit și în limba turcă în versiune electronică.