Sfîrsitul lui 2010, începeau o serie de razboaie prezentate initial ca fiind revolte populare. În mod succesiv, Tunisia, Egiptul, Libia, Siria si Yemenul erau luate cu valul de aceste «Primaveri arabe», re-editia «Marei revolte arabe din 1915», initiata de Lawrence de Arabia, cu singura diferenta ca nu era vorba de aceasta data de a se sprijini pe Wahhabiti, însa pe Fratii musulmani.

Toate aceste evenimente fusesera planificate în mod minutios de Regatul-Unit începînd din 2004, asa cum marturisesc documentele interne ale lui Foreign Office, dezvaluite de lansatorul de alarma britanic Derek Pasquill [1]. Cu exceptia bombardamentului de la Tripoli (Libia), în august 2011, ele reieseau nu numai din tehnicile de destabilizare non-violente ale lui Gene Sharp [2], însa de asemenea din razboiul celei de-a 4ª generatie a lui William S. Lind [3].

Implementat de armatele SUA, proiectul britanic al «Primaverilor arabe» sa suprapus cu cel al statului-major-american: distrugerea societatilor si a Statelor la o scala regionala, asa cum a formulat-o amiralul Arthur Cebrowski, popularizata de Thomas Barnett [4], si ilustrata de Ralf Peters [5].

Evenimentele pareau sa se calmeze în cel de-al doilea trimestru al lui 2012, în asa mod ca Statele-Unite si Rusia conveneau împreuna la Geneva asupra unei noi împartiri a Orientului-Mijlociu, pe 30 iunie.

Cu toate acestea, Statele-Unite nu si-au respectat semnatura. Un al doliea razboi începea în iulie 2012, în Siria, apoi în Irak. Grupurilor mici si comando-urilor le succedau armate vaste terestre compuse din jihadisti. Nu mai era un razboi de o a 4ª generatie, însa un razboi clasic de pozitie, adaptat tehnicilor de la Abu Bakr Naji [6].

De data aceasta, în conformitate cu lucrarile lui Robin Wright [7], dorinta de a împiedica redeschiderea «drumului matasii» sa suprapus celor doua obiective anterioare, atunci cînd China si-a dezvaluit ambitia.

Evenimentele pareau sa se usureze din nou în ultimul trimestru al anului 2017 după căderea lui Daesh, însa investițiile în aceste conflicte fuseseră de așa natură ca parea a fi imposibil ca partizanii războiului să renunțe, fără ca sa-și atinga obiectivele.

Am asistat atunci la o încercare de relansare a ostilitatilor, cu problema kurdã. După un prim eșec în Irak, a existat un al doilea în Siria. În ambele cazuri, violenta agresiunii a împins Turcia, Iranul, Irakul și Siria să se unească împotriva dușmanului din exterior.

În cele din urmă, Regatul Unit a hotarît să-și urmaresca scopul inițial de dominație prin intermediul Frăției Musulmane și-a format tocmai "Grupul mic", dezvăluit de Richard Labévière [8]. Această structură secretă include Arabia Saudită, Statele Unite, Franța și Iordania.

La rândul lor, Statele Unite, aplicând "Pivotul catre Asia" al lui Kurt Campbell [9], au decis să-si concentreze forțele împotriva Chinei. Pentru aceasta, ei reformează cu Australia, India și Japonia, Quadriennal Security Dialogue/Dialogul securității cvadrienale.

În acest timp, opinia publica occidentala consideră că conflictul unific care a devastat întregul Orient- Mijlociu extins, de la Afganistan la Libia, este o succesiune de războaie civile pentru democrație.

Traducere
Light Journalist

[1When Progressives Treat with Reactionaries. The British State’s flirtation with radical Islamism, Martin Bright, Policy Exchange, September 2004. “I had no choice but to leak”, Derek Pasquill, New Statesman, January 17, 2008.

[2Making Europe Unconquerable: The Potential of Civilian-based Deterrence and Defense, Gene Sharp, Taylor & Francis, 1985.

[3“The Changing Face of War: Into the Fourth Generation”, William S. Lind, Colonel Keith Nightengale, Captain John F. Schmitt, Colonel Joseph W. Sutton, Lieutenant Colonel Gary I. Wilson, Marine Corps Gazette, October 1989.

[4The Pentagon’s New Map, Thomas P.M. Barnett, Putnam Publishing Group, 2004.

[5Blood borders - How a better Middle East would look”, Colonel Ralph Peters, Armed Forces Journal, June 2006.

[6The Management of Savagery : The Most Critical Stage Through Which the Umma Will Pass, Abu Bakr Naji, 2005. English version translated by William McCants, Harvard University, 2006.

[7Imagining a Remapped Middle East”, Robin Wright, The New York Times Sunday Review, 28 septembre 2013.

[8« Syrieleaks : un câble diplomatique britannique dévoile la "stratégie occidentale" », Richard Labévière, Observatoire géostratégique, Proche&Moyen-Orient.ch, 17 février 2018.

[9The Pivot: The Future of American Statecraft in Asia, Kurt M. Campbell, Twelve, 2016.