În urmă cu o săptămînă, 2 baterii de rachete S-300 au fost dislocate la Deir Ezzor, în estul Siriei. Imediat, intensitatea zborurilor coaliției conduse de SUA au scăzut cu 80 % în nord-estul Siriei. Din 18 septembrie, aviația Israelului n-a mai executat niciun raid în spațiul aerian al Siriei.

O delegație a armatei israeliene, condusă de generalul-maior Aharon Haliva (șeful Operațiilor) s-a deplasat la Moscova și a avut convorbiri cu generalul maior Vasily Trushin (adjunctul șefului Operațiilor armatei ruse). Relațiile dintre cele două armate s-au înrăutățit după doborîrea avionului rusesc Il-20 pe timpul atacării unor ținte siriene de lîngă baza aeriană rusească Hmeimim, de către avioane F-16 israeliene.

Delegația israeliană a venit la Moscova pentru că nu a găsit nicio breșă în zona de interdicție aeriană, impusă de noile sisteme de apărare siriene, livrate de Rusia. Israelienii crezînd că-i păcălesc pe ruși să le dea codurile de siguranță ale rachetelor siriene. Rusia a refuzat să le dea codurile.

Care sunt elementele managementului automatizat al spațiului aerian al Siriei care-i împiedică și pe israelieni și pe americani să acționeze ? Siria a primit 6-8 baterii S-300/PMU2, cu raza de acțiune de 250 km. Rachetele garantează securitatea aeronavelor și obiectivelor militare terestre siriene. Ele nu sunt cele mai importante elemente.

Managementul este asigurat de sistemul de automatizare a conducerii Polyana D4M1. Rolul sistemului de automatizare a conducerii este unul de interfață, necesară acțiunii simultane a unităților de aviație și de apărare AA siriene. Polyana D4M1 poate acoperii anti aerian o arie de 800 × 800 km, urmărește 500 de tinte aeriene + rachete balistice și angajează 250 dintre ele. Prin Polyana D4M1 centrele de comandă ale forțelor aeriene siriene primește suplimentar și informații din exterior, de la avionul rusesc A-50U (AWACS) și de la sateliții de cercetare rusești.

Computerele cu servere de memorie ale sistemului Polyana D4M1 stochează amprenta radar a tuturor țintelor aeriene, inclusiv a rachetelor de croazieră și a avionului ”invizibil” F-35. Cînd este descoperită o țintă aeriană de un către un radar din Siria, sistemul automatizat Polyana D4M1 afișează informația tuturor radarelor de descoperire și dirijare ale aviației și rachetelor, artileriei anti aeriene siriene și rusesti. Odată identificate, țintele aeriene sunt repartizate automat pentru a fi doborîte. Sistemul automatizat Polyana D4M1 face ca rachetele siriene mai vechi, din perioada sovietică (S-200, S-75, S-125 etc) să devină aproape la fel precise ca și S-300.

În rețeaua Polyana D4M1 intră și sistemele Krasukha-4 pentru bruiajului radarelor de la sol, de pe aeronvele AWACS, de pe avioanele de recunoaștere cu echipaj și de pe avioanele de cercetare fără pilot. Rețeaua Polyana D4M1 mai utilizează sisteme R-330ZH Zhitel care bruiază echipamentele de navigație NAVSTAR (GPS) de pe mijlocecele de atac ( avioane, elicoptere, rachete de croazieră, bombe ghidate, etc ).

Care este consecința realizării de către Rusia a managementului automatizat al spațiului aerian al Siriei ?

În bazele militare ale SUA din Siria sunt militari din trupele pentru operațiuni speciale, adică infanterie ușoară, fără blindate și fără mult sprijin de artilerie. Bazele militare americane nu pot rezista singure unui atac terestru al armatei siriene, sprijinită de aviație. Ajungînd la concluzia că aviația SUA nu mai poate trece de barajul anti aerian sirian decît cu pierderi inacceptabile, intervenția aeriană devine inoportună. De aceea, SUA tocmai a anunțat că va începe retragerea celor 2 000 de militari din Siria. Simultan cu aceasta, Turcia, susținută de Rusia, se pregătește să declanșeze o nouă ofensivă împotriva YPG în nordul Siriei. În aceste condiții,armata siriană va lupta alături de cea turcă. Kurzi YPG, antrenați de SUA, vor pierde repede toate teritoriile din Siria, eliberate de ei de la Statul Islamic.

Valentin Vasilescu