Confruntat cu eşecul programului F-35 ( care nu atinge performanțele din caietul de sarcini ), Pentagonul a se bazează tot mai mult pe vechile F-16. Pentru a le face față,Rusia își adaptează vechile MiG-29, transformîndu-le în MiG-35, de așa manieră, încît acestea să obțină un avantaj față de concurențul lor american.
SUA deține aproape 1.000 de avioane F-16, alte 25 de state operînd acest avion. Deși au fost produse 300 de F-35, în următorii 10-15 ani, într-un viitor război, SUA se va baza tot pe F-16. De aceea, Rusia și-a propus să aibă un număr mare de avioane cu performanțe similare acestuia. Soluía aleasă e ingenioasă și demonstrează profesionalism din partea proiectanților ruși.
A fost ales MiG-29, pentru adaptarea la standardul F-16, întrucît este un avion ușor, apreciat de piloți și performanțele aerodinamice sunt superioare lui F-16. Viteza ascensională a MiG-29 este cea mai mare din lume ( 330 m/s ). Rusia utilizează 250 de MiG-29 și are conservate încă 500. Acestea pot fi înlocuite treptat cu MiG-35 noi, derivate din MiG-29. Sau în cazul unei agresiuni externe, toate MiG-29 pot fi aduse la nivelul lui MiG-35. Alte 21 de state opereză MiG-29. Toate statele care dețin MiG-29 le pot converti în MiG-35, mai puțin cele foste comuniste, acum membre NATO. Acestea au fost obligate să renunțe la MiG-29 și cumpără avioane F-16 la prețuri uriașe dar inferioare lui MiG-35. 50 de MiG-35 au fost comandate de Egipt cu 2 miliarde USD. Prețul unui MiG-35 reprezentând 30 % din cel al lui F-16.
Un capitol la care F-16 este superior MiG-29 este raza de acțiune. De aceea la MiG-35 au fost montate rezervoare de combustibil dorsale, în spatele cabinei de pilotaj și la încastrarea aripii cu fuselajul similare cu "conformal" de la F-16 . Cantitatea internă de combustibil a crescut cu aproximativ 1.000 de litri, mărind distanța de zbor a avionului la 2.000 km.Cele două noi motoare RD-33 TVN au tracțiunea de 9 000 kgf. fiecare. Pentru a avea un consum specific redus și au o amprentă în infrarosu scazută, motoarele lui MiG-35 au montate computere de control al consumului. Spre deosebire de F-16, motoarele RD-33 TVN de pe MiG-35, au tracțiune vectorială. Un alt capitol la care MiG-29 era inferior era cantitatea de arme luată la bord. La MiG-35 s-a mărit numarul de puncte de acrosaj de la 6 la 9, sarcina utilă maxima crescînd de la 4.800 la 7.000 kg.
MiG-35 copiază soluția generației a V-a care au renuntat la montarea în punctele de acrosare a echipamentelor de navigație și dirijare a armelor de precizie. MiG-35 este prevăzut cu un container încorporat de tip FLIR (Forward-Looking Infra-Red) montat sub motorul din dreapta al avionului, preluat de la Su-57. MiG-35 dispune și de noul dispozitiv OLS-35, de detecție și urmarire în infraroșu ( IRST ), montat în botul avionului și folosit în lupta aeriană. El este preluat de la Su-35.
Detecția radar este un alt capitol la care F-16 este superior lui MiG-29. La MiG-35 radarul Zhuk-AE de tip AESA ( Active Electronically Scanned Array) a fost luat de la Su-57. Acesta este similar AN/APG-83 de pe F-16 block 60 și block 70. Echipamentul contra măsurilor radioelectronice (EW) este un alt capitol unde MiG -29 este inferior F-16. Echipamentul de lupta radioelectronica (EW ) al MiG 35 este alcătuit dintr-un receptor de avertizare radar, cu antene dispuse pe întreaga suprafață a aripilor si fuzelajului. Pe fuzelaj, coada si aripi, MiG-35 are montati senzori optici în spectrul ultraviolet care avertizeaza pilotul de apropierea unei rachete aer-aer. Echipamentul este luat de pe Su-57.
Echipamentul HMTDS de la MiG-35 este similar celui de pe ultima variantă de F-16. Pilotul vizualizează toți parametrii și imaginea radar direct pe ecranul căștii. Există și afisaj pe parbriz de tip HUD. Prin linia de date sunt vehiculate via satelit, informații de la punctele de comandă și dirijare de la sol și de la avioanele de alarmare îndepartata AWACS/AEW.