“Partidul american” în institutiile Uniunii Europene

«Rusia nu mai poate fi considerată ca un partener strategic, si Uniunea Europeană trebuie să fie pregătită pentru a-i impune sancțiuni suplimentare, dacă ea continuă să încalce dreptul internațional»: este ceea ce stabileste rezoluția aprobată de Parlamentul european pe 12 martie, cu 402 de voturi pentru, 163 împotrivă și 89 abțineri [1]. Rezoluția, prezentată de parlamentarul leton Sandra Kalniete, neagă înainte de toate, legitimitatea alegerilor prezidențiale din Rusia, calificîndu-le de «ne-democratice», și prezentînd astfel președintele Putin ca un uzurpator.

Ea acuză Rusia nu numai de «încălcarea integrității teritoriale a Ucrainei și a Georgiei», dar si de «intervenția în Siria și ingerința în țări precum Libia», si în Europa, «Ingerința vizînd a influența alegerile și de a provoca tensiunile». Ea acuză Rusia de «încălcarea acordurilor de control al armamentelor", atribuindu-i responsabilitatea de a fi sapat tratatul INF. Între altele, ea o acuză de «încălcări grave ale drepturilor omului în Rusia, inclusiv torturi și execuții extra-judiciare» și «asasinate perpetrate de agenții de informații ruși, prin utilizarea de arme chimice pe solul european».

La sfârșitul acestor acuzații și al altora, Parlamentul European declară că Nord Stream 2 - conducta de gaze destinată să dubleze furnizarea de gaze rusești către Germania prin Marea Baltică - «mărește dependența europeană față de aprovizionarea cu gaz rusesc, amenință piața internă europeană și interesele sale strategice [...] și, deci, ca trebuie să i se pună termen».

Rezoluția Parlamentului European repetă cu fidelitate, nu numai în conținuturile sale, însa chiar și în cuvintele sale, acuzațiile pe care SUA și NATO le adreseaza Rusiei. Și faptul cel mai important, ea repetă fidel cererea de a bloca Nord Stream 2: obiectivul strategiei Washingtonului de a reduce furnizarile energetice rusești Uniunii Europene, pentru a le înlocui cu cele provenind din Statele Unite, sau în orice caz de la Companiile americane.

În același context intra comunicarea Comisiei Europene țărilor membre [2], inclusiv Italia, care intenționa să adere la inițiativa chineza a Noii Cai a Matasii : Comisia îi avertizează că China este un partener, însa de asemenea, un concurent economic, și fapt de cea mai mare importanță, «un rival sistemic care promovează modele alternative de guvernare», cu alte cuvinte, modele alternative guvernarii până atunci dominată de puterile occidentale.

Comisia avertizează că trebuie înainte de toate «sa fie salvate infrastructurile digitale critice, de amenințările potențial serioase împotriva securității“, care derivează de la rețelele 5G furnizate de companiile chineze, cum ar fi Huawei ostracizata de Statele Unite. Comisia Europeană repetă în mod fidel avertismentul Statelor Unite, aliaților. Comandantul Suprem Aliat în Europa, generalul Scaparrotti, a avertizat că rețelele de telefonie mobilă ultra-rapide, de generația a cincea, vor juca un rol din ce în ce mai important, în capacitatile de război ale NATO: prin urmare, nu sunt permise «ușurințe» din partea aliaților.

Toate acestea confirmă ce influența exercita "partidul american", o tabără transversală puternică, care ghidează politicile Uniunii de-a lungul liniilor strategice ale SUA și ale NATO.

Construind imaginea falsă a unei Rusii și a unei Chine amenințătoare, instituțiile Uniunii Europene pregătesc opinia publică pentru a accepta ceea ce Statele Unite sunt în curs de a pregăti pentru «a apara» Europa: Statele Unite - a declarat la CNN un purtător de cuvânt al Pentagonului - se pregătesc să testeze rachete balistice cu bază la sol (interzise de Tratatul INF îngropat de Washington), adică, noi eurorachete, care vor face din nou Europa, sa fie baza și în același timp, ținta unui război nuclear.