La sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, Regatul-Unit ezita să renunțe la Imperiul său. Pretutindeni el crea bănci centrale independente pentru a continua sa jefuiasca fostele colonii, atunci când ele deveneau independente și companii pentru a acapara jumătate din bogățiile naționale.

Prim-ministrul Shah-ului, Mohammad Mossadegh, nu a suportat ca Londra sa confiste petrolul țării sale și sa fure 50% din profituri prin intermediul lui Anglo-Iranian Oil Company (AIOC). De aceea, el a naționalizat această companie. Însa ea era proprietatea ministerului britanic al Marinei, si Londra se temea că acest exemplu avea sa se răspândeasca la o treime din lume.

Privit din Occident, Iranul este un protestatar periculos.

Apărând Imperiul său, Primul ministru al Majestății Sale, Winston Churchill, l-a convins pe partenerul său american, președintele Dwight D. Eisenhower, să-l răstoarne pe Mossadegh. Aceasta a fost operațiunea comună a MI6 și CIA: «AJAX», sub îndrumarea lui Kermit Roosevelt și Herbert N. Schwarzkopf. Primul era nepotul președintelui Theodor Roosevelt care a colonizat America Latină, iar al doilea era tatăl generalului Norman Schwartzkopf, care va conduce Războiul Golfului împotriva lui Saddam Hussein.

Apoi, Anglo-SUA l-au instalat pe generalul Fazlollah Zahedi în calitate de Prim-ministru și au creat o crudă poliție politică, SAVAK, reciclînd foștii criminali ai Gestapo-ului nazist. Poporul iranian a plătit scump dorința sa pentru o independență reală.

Operațiunea AJAX a fost un succes al Anglo-SUA. Ea a oferit modelul pentru revoluțiile false vizînd să schimbe regimurile recalcitrante, dar mai presus de toate, a amânat eliberarea popoarelor colonizate timp de 35 de ani.

De asemenea, atunci când aceleași State Unite l-au răsturnat pe Shah-ul Reza Pahlevi, care pregătea o creștere mondială a prețurilor petrolului prin intermediul OPEP-ului, ei au crezut că au dat dovada de aceeași calificare, organizînd succesiunea lui cu Franța: întoarcerea Imam-ului Rouhollah Khomeini. Dar cowboy-ii n-au atins aceeași finețe ca mentorii lor englezi. Bum, Iranul a redevenit campionul luptei anti-imperialiste care fusese înainte de regimul islamic.

Este acest conflict care re-apare astăzi. Ca și în cazul lui Mossadegh, producția de petrol iranian sa prăbușit sub amenințările occidentale. Royal Navy a confiscat un tanc iranian (Rose Mary în iulie 1952, Grace 1 în Gibraltar în 2019). Ca întotdeauna Britanicii pretind ca ar avea Dreptul la ele, dar ei nu au decît aroganta lor. Sub Mossadegh, ei au acuzat Iranul de a exporta petrol furat (deoarece ei refuzau naționalizarea), si în prezent, încalcă sancțiunile Europene (dar acestea, încalcă în mod specific Dreptul internațional).

În cazul în care conflictul se va transforma în avantajul Britanicilor, el va întârzia mai multe decenii eliberarea popoarelor colonizate, în cazul în care s-ar transforma în avantajul Iranienilor, el va deschide calea pentru o lume transformată.

O cale intermediara ar putea apare. Daca Londra și Washington erau aliați în 1952, ei au intrat treptat într-o rivalitate, și Statele Unite au confiscat o parte din Imperiul britanic în 1957 cu ocazia crizei de la Suez. La acea vreme, Washingtonul a participat la negocierile britanice cu Gamal Abdel Nasser, a văzut re-apropierea Francezilor cu Englezii și cu Israeliții, dar nu a acționat decît atunci când acestia, au lansat expediția lor ireparabilă. Astăzi, Statele Unite sunt la fel de îndepărtate de Regatul-Unit și ar putea profita de un pas greșit al Londrei pentru a «salva pacea» prin a-l îndeparta din Golf. Consilierii britanici sunt prezenți în Arabia Saudită, în Bahreïn, în Emiratele Arabe Unite, Oman și Qatar.

Washingtonul urmareste două obiective împotriva Iranului. Primul este de a-i distruge structurile sale de Stat, așa cum a făcut-o în Afganistan, Irak și Libia, și a încercat să facă acest lucru în Siria. Aceasta este strategia Rumsfeld/Cebrowski. Al doilea este de a controla exporturile iraniene de hidrocarburi pentru a reglementa piața mondială. Aceasta este strategia Trump/Pompeo. Dialectica asupra programului nuclear, nu este decît o retorica de bazar, despre care, toată lumea știe este fantasmagorica.

S-ar putea sa se încurce într-un Brexit care va veni prea târziu și va deveni imposibil de gestionat, însa, Whitehall-ul se încapatîneaza sa-si apare farîmele sale de Imperiu. Explozia guvernarii lui Tereza May, îl face susceptibil sa cedeze la orice tip de aventură.

Thierry Meyssan
Traducere
Light Journalist