Noua președinta a Statului multinațional al Boliviei înalța cele «Patru Evanghelii» și denunță «ritualurile satanice» ale Indienilor. Contrar comentariilor presei internaționale, ea nu ataca Indienii ca grup etnic, care sunt cu toții creștini, dar impune un fanatism religios.

Pe 14 octombrie 2019, președintele Evo Morales declara într-un interviu acordat Televiziunii GigaVision că el dispunea de înregistrări care dadeau marturie asupra pregătirii unei lovituri de Stat, din partea personalitatilor apartinînd extremei de dreapta și a foștilor angajați militari, dacă el cîștiga alegerile prezidențiale [1].

Cu toate acestea, nu este exact o lovitură de Stat, ci o simplă răsturnare a președintelui constituțional, care a avut loc. Nu există niciun indiciu că noul regim va fi în masura sa stabilizeze țara. E o perioada de haos care începe.

Revoltele din 21 octombrie, care au împins președintele, vice-președintele, președintele Senatului, președintele Adunării naționale și primul vicepreședinte al Senatului, să fugă unul după altul, nu au încetat odată cu intronizarea celei de-a doua vice-presedinta a Senatului, Jeanine Añez, pe 12 noiembrie, în calitate de președinte interimar. Partidul său politic nu are decît patru deputați și senatori, din 130. Dimpotrivă, numirea unui nou guvern fără indigeni i-au determinat pe Indieni să iasă pe străzi în locul indivizilor care au alungat guvernul Morales.

Pretutindeni, sunt violențe inter-etnice. Presa locală relatează umilințele publice, violurile și numără morții.

Daca este clar că președinta Añez este susținuta de armată, nimeni nu știe exact cine la alungat pe predecesorul ei. Ar putea fi o forță locală, asa ca si o corporație transnațională, sau ambele. Anularea unui mega-contract de exploatare a litiului, ar fi putut astfel să împinga un concurent pentru ca sa investească în răsturnarea președintelui. Un singur lucru este sigur: Statele Unite ale Americii, care se bucură scbimbarea evenimentelor, nu le-au provocat, chiar dacă cetățenii și funcționarii SUA sunt probabil implicați, așa cum a indicat directorul SVR-ului rus, Serghei Naryshkin.

Publicarea unei înregistrări asupra unei conversații între ministra columbiana a Afacerilor externe, Claudia Blum și ambasadorul ei la Washington, Francisco Santos, într-o cafenea din capitala SUA, nu lasă nici o îndoială [2]: astăzi Secretarul de Stat SUA, Mike Pompeo, se opune oricărei intervenții în America Latină. El a lăsat deja sa cada președintele auto-proclamat al Venezuelei, Juan Guaidó, scufundînd Columbia anti-Maduro în plina dezordine, și refuzînd orice contact cu numerosii ucenici pucisti latino-americani.

Se pare că numirea lui Elliott Abrams ca reprezentant special al SUA pentru Venezuela, nu a fost doar o moneda de negociere împotriva încheierii anchetei ruse a procurorului Robert Mueller [3], dar, de asemenea, un mijloc de a termina cu neo-conservatorii în administrație. Acest «diplomat» s-a comportat atât de rău, ca, în câteva luni el a distrus orice speranță de intervenție imperialistă SUA în America Latină.

Mai mult decât atît, departamentul de Stat al SUA este un câmp de ruine: diplomații superiori vin să depună mărturie împotriva președintelui Trump, în fața comisiei Camerei reprezentanților, însarcinata sa-l scoata din functie.

Dar dacă nu este administrația Trump care conduce dansul, atunci cine este? Evident, rețelele instalate de CIA în anii ’ 50 și ’ 70 au rămășițe frumoase. 40 ani mai târziu, ele sunt încă în viață în numeroase țări din America Latină și pot acționa ele proprii cu puține sprijine din afara.

Umbrele trecutului

Ante Pavelic, liderul miliției Ustașilor, și protectorul său, Arhiepiscopul catolic din Zagreb, Arh. Alojzije Stepinac. Primul este considerat ca unul dintre cei mai răi criminali ai celui de-al Doilea Război mondial, al doilea ca un Binefericit din cauza luptei sale contra Titismului (Tito).

Atunci cînd Statele Unite au decis să blocheze URSS, primul director al CIA, Allen Dulles, și fratele său, secretarul de Stat, John Foster Dulles, au exfiltrat milițieni ai Axei din întreaga lume, pentru a lupta împotriva Partidelor comuniste. Ei au fost reuniți într-o asociație a Ligii anti-comuniste mondiale (WACL) [4], care a organizat în America Latină «Planul Condor» [5], care viza sa organizeze o cooperare între regimurile pro-SUA, și sa asasineze liderii revoluționari oriunde ei căutau azil.

Generalul-presedinte bolivian Alfredo Ovando Candia (1965-70) i-a încredințat milițianului nazist Klaus Barbie («măcelarul din Lyon») urmărirea Argentinianului Che Guevara, pe care a reușit să-l elimine, în 1967, așa com o făcuse, în 1943. cu liderul Rezistenței franceze, Jean Moulin. În timpul dictaturilor generalului Hugo Banzer Suarez (1971-78) și a lui Luis Garcia Meza Tejada (1980-81), același Klaus Barbie, asistat de Stefano Delle Chiaie (un membru al Gladio, care a organizat lovitura de Stat eșuată a Prințului Borghese), a restructurat poliția și serviciile secrete.

Cu toate acestea, după demisia președintelui SUA Richard Nixon, Statele Unite s-au angajat într-o mare despachetare a comisioanelor Church, Pike și Rockefeller, asupra activităților secrete ale CIA. Lumea a descoperit doar spuma valurilor, dar era deja prea mult. În 1977, președintele Jimmy Carter, l-a numit pe amiralul Stansfield Turner la conducerea CIA, cu misiunea de a curăța serviciul, de colaboratorii Axei, și de a schimba regimurile pro-SUA din «dictaturi» în «democrație». Prin urmare, întrebarea: cum Klaus Barbie și Stefano Delle Chiaie au putut ei sa supravegheze represiunea în Bolivia până în august 1981?

În mod evident, ei au reușit să organizeze societatea boliviana, în așa fel încât să o poată face fără sprijinul Casei-Albe și CIA. Ei puteau sa se mulțumeasca cu ajutorul discret al câtorva înalți oficiali SUA, și bani de la unele corporații multinaționale. Este, probabil, în acelasi fel ca au acționat puciştii din 2019.

În timpul perioadei anti-comuniste, Barbie a facilitat instalarea croaților Ustași care îi înlesnisera fuga din Europa. Această organizație teroristă, creată în 1929, susținea mai presus de toate o identitate catolică, și dispunea de sprijinul Sfântului-Scaun împotriva Sovieticilor. În perioada interbelică, ea a efectuat numeroase asasinate politice, dintre care, în Franța, cel al regelui ortodox Alexandru I al Iugoslaviei. În timpul celui de-al Doilea Război mondial, ea sa aliat cu fasciștii și naziștii, menținându-si în același timp specificitatea. Ea a masacrat ortodocșii, dar a înrolat musulmani. În contradicție totală cu creștinismul original, ea a promovat o viziune rasistă a lumii, ne-considerînd slavii și evreii ca ființe umane depline [6].

Ustașii, inclusiv liderul lor Ante Pavelic, au fugit din Europa la sfârșitul celui de-al Doilea Război mondial spre Argentina, unde au fost primiți de generalul Juan Peron. Dar unii i-au refuzat politica și au făcut o scindare. Prin urmare, a fost grupul cel mai dur, cel care a emigrat în Bolivia [7].

Pentru neo-Ustașul Luis Fernando Camacho, «Bolivia îi apartine lui Cristos!»; o lapalisada pe care nimeni nu o contestă într-o țară 98% creștina. Dar despre ce vorbește el, mai exact?

Ustașii în Bolivia

Oricare ar fi motivele etice, este întotdeauna dificil să te privezi de o armă. Astfel nu trebuie sa te miri că, colaboratorii expulsi din CIA de către președintele Carter, colaboreaza încă cu vice-presedintele Ronald Reagan și fostul director al CIA, George Bush Sr. Unii dintre ei au format « Antibolchevik Bloc of Nations » [8] în principal ucraineni [9], Baltici [10] și Croați. Toți acești criminali sunt acum la putere.

Concertul unui grup de neo-ustași, la Zagreb, în 2007.

Ustașii bolivieni au menținut legăturile cu frații lor de arme în Croația, în special cu ocazia razboiului din 1991-95, în care ei au sprijinit partidul crestin-democrat (HDZ) al lui Franjo Tudman. În Bolivia, ei au creat «Uniunea tinerilor Sfintei Cruci», o miliție cunoscută pentru șobolanimile ei și uciderile indienilor Aymara. Unul dintre foștii săi lideri, avocat și om de afaceri, Luis Fernando Camacho, este acum președintele Comitetului Civic Pro Santa Cruz. El este cel care conduce în mod deschis indivizii care l-au alungat pe Aymara Evo Morales din țară.

În mod similar, se pare că noul comandant-șef al armatei de Teren, Ivan Patricio Inchausti Rioja, este de origine croată Ustași. El este cel care conduce represiunea contra Indienilor cu carte blanche pentru a ucide, din partea președintei Jeanine Añez.

Forța ustașilor bolivieni nu provine de la numarul lor. Sunt doar un grup mic. Ei totuși au reușit să-l gonească pe președintele Morales. Forța lor provine din ideologia lor: instrumentarea religiei pentru a justifica crima. Într-o țară creștină, nimeni nu îndrăznește spontan să stea în calea oamenilor care pretind ca apartin lui Hristos.

Toți creștinii care au citit sau au auzit vorbind, noua președinta anunțând guvernului, întoarcerea Bibliei sau a celor Patru Evanghelii — ea nu pare să facă distincția între cele două cărți — și denunțând «ritualurile satanice ale Indienilor» au fost șocați. Toți credeau că ea provenea dintr-o sectă oarecare. Nu, este o catolica devotata.

De mai mulți ani, noi am atras atentia contra partizanilor strategiei Rumsfeld/Cebrowski, de la Pentagon, care doresc să facă în Bazinul Caraibelor ceea ce au făcut în Orientul Mijlociu extins. Din punct de vedere tehnic, planul lor se împiedica de absența forței latine comparabila Fraților musulmani și Al-Qaïda. Toate manipulările reveneau la opoziția tradițională «Capitaliștii liberali» împotriva «Socialiștilor din secolul XXI». Nu mai exista. Acum, un curent politic în interiorul catolicismului pledează pentru violență în numele lui Dumnezeu. El face haosul posibil. Catolicii latini se găsesc în aceeași situație ca și suniții arabi: ei trebuie urgent să condamne aceste persoane sau vor fi prinși în violența lor.

Traducere
Light Journalist

[1Bolivie: Morales redoute un coup d’Etat s’il gagne les élections, AFP, 15 novembre 2019.

[3« Venezuela, Iran : Trump et l’État profond », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 21 mai 2019.

[4« La Ligue anti-communiste mondiale, une internationale du crime », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 12 mai 2004.

[5Operación Cóndor, 40 años después. Stella Calloni, Infojus (2015).

[6În 1823, poetul Antun Mihanovic, influențat de romantismul german, a pus la îndoială o posibilă origine ne-slavă a Croaților. Pe baza acestei ipoteze romantice, Ante Starcevic a teoretizat justificarea independenței croate față de celelalte popoare din Balkani. Pe această bază, Ustachis si-au construit ideologia lor rasistă, independentă de nazism. Naziștii, care ar fi trebuit să-i considere pe Croați ca sub-oameni și sa-i facă sclavii lor, au considerat că este convenabil să-i mobilizeze de partea lor, pretinzând că cred în acest mit. Cf. The Racial Idea in the Independent State of Croatia. Origins and Theory, Nevenko Bartulin, Brill (2014).

[7Nationalism and Terror. Ante Pavelic and Ustasha Terrorism from Fascism to the Cold War, Pino Adriano and Giorgio Cingolani, Central European University Press (2018).

[8Old Nazis, the new right and the Republican party, Russ Bellant, South End Press, 1988.

[9« Qui sont les nazis au sein du gouvernement ukrainien ? », par Thierry Meyssan, 2 mars 2014. « Des organisations nazies font irruption sur la scène européenne », par Andrey Fomin, Traduction Gérard Jeannesson, Oriental Review (Russie), 3 mars 2014. « Les néo-nazis ukrainiens entraînés par les États-Unis », par Manlio Dinucci, Traduction Marie-Ange Patrizio, Il Manifesto (Italie), 10 février 2015. « Manifestation nazie à Kiev », 15 octobre 2017. « Le vivier Otan de néonazis en Ukraine », par Manlio Dinucci, Traduction Marie-Ange Patrizio, Il Manifesto (Italie), Réseau Voltaire, 23 juillet 2019.

[10« La présidente de la Lettonie réhabilite le nazisme », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 16 mars 2005. “Dreptul de replica al governului leton”, Traduction Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 25 octombrie 2018.