JPEG - 35.2 ko
Președinții Xi și Diaz-Canel în noiembrie 2018. Cuba a instalat laboratorul de la ChangHeber în Jilin, care produce unul dintre medicamentele utilizate cu succes împotriva lui Covid-19. Cei doi «dictatori comuniști» au reușit să-și protejeze concetățenii, mai bine decât «liberal-democrații».

Închiderea bruscă pe scară largă a frontierelor, și în multe țări, a școlilor, universităților, întreprinderilor și a serviciilor publice, precum și interzicerea adunărilor, modifică profund societățile. Ele nu vor mai fi în câteva luni, ceea ce ele erau înainte de pandemie.

Mai presus de toate, această realitate schimbă concepția noastră despre Libertate; un concept în jurul căruia s-au fondat Statele Unite. Potrivit interpretării lor – pe care ei sunt singurii care trebuie să o susțină – aceasta nu va cunoaste nicio limită în acest sens. Toate celelalte State din lume admit dimpotrivă, că nu există Libertate fără Responsabilitate; prin urmare, acestea susțin că libertatea nu poate fi exercitată fără a-și defini limitele. Astăzi, cultura SUA are o influență decisivă în întreaga lume. Care tocmai este contrazisă de pandemie.

Nu mai există o societate complect deschisă

Pentru filosoful Karl Popper, libertatea într-o societate este măsurată prin deschiderea ei. Este evident că libera circulație a persoanelor, bunurilor și capitalelor este característica modernității. Acest punct de vedere a prevalat în timpul crizei refugiaților din 2015. Desigur, unii au subliniat de mult timp că acest discurs permite speculatorilor ca George Soros să exploateze muncitorii din cele mai sărace țări. El pledează pentru dispariția frontierelor și, deci, a Statelor care sunt acum în favoarea unui viitor guvern supranațional global.

Lupta împotriva pandemiei ne-a reamintit brusc că Statele există pentru a-și proteja cetățenii. În lumea post-Covid-19, «ONG-urile fără frontiere» ar trebui, prin urmare, să dispară treptat, iar susținătorii liberalismului politic ar trebui să-și amintească că fără un Stat, «Omul nu este decî un lup pentru om», după cum spunea Thomas Hobbes. Va rezulta, de exemplu, că Tribunalul penal internațional va apărea ca o absurditate în temeiul Dreptului internațional.

Întoarcerea de 180 de grade a Președintelui Emmanuel Macron ilustrează această luare de conștiință. Până de curând, el denunța «lepra naționalistă» pe care o asocia cu «chinurile populismului»; astăzi el glorifică Națiunea, singurul cadru legitim pentru mobilizarea colectivă.

Interesul general

Noțiunea de interes general, pe care cultura anglo-saxonă o contestă de la experiența traumatizantă a lui Oliver Cromwell, este indispensabilă pentru a se proteja de o pandemie.

În Regatul-Unit, Premierul Boris Johnson, se luptă pentru a decreta măsuri autoritare pentru un imperativ sanitar, poporul său ne-admițând această formă de autoritate decît în caz de război. În Statele-Unite, președintele federal, Donald Trump, nu are puterea de a decreta izolarea populației pe întregul său teritoriu, această problemă aparținînd jurisdicției stricte a Statelor federale. El a fost forțat să răstălmăcească textele, inclusiv faimosul Stafford Disaster Relief and Emergency Assistance Act.

Nu mai există o libertate infinită a antreprenoriatului

Pe plan economic, nu va mai fi posibil să se urmeze teoria lui Adam Smith de « Ce-o o fi, o fi» după ce au fost închise în mod autoritar tot felul de intreprinderi, de la restaurante la stadioanele de fotbal. Va trebui să admitem limite pentru a sacrosancta întreprindere liberă.

Lupta împotriva pandemiei ne reamintește că Interesul general poate justifica punerea în cauză a oricărei activități umane.

Disfuncţionalități

Percepem de asemenea, cu ocazia acestei crize, disfuncționalitățile societăților noastre. De exemplu, lumea întreagă este conștientă de faptul că pandemia a fost trăită pentru prima dată în China, dar că această țară a stăpânit-o, și a ridicat măsurile autoritare pe care le luase la început. Cu toate acestea, puțini sunt cei care știu în ce fel Chinezii au învins Covid-19.

Presa internațională a ignorat mulțumirile președintelui Xi Jinping față de omologul său cubanez, Miguel Diaz-Canel, pe 28 februarie. Ea nu a menționat deci, rolul lui Interferon Alfa 2B (IFNrec). Pe de altă parte, ea a menționat utilizarea fosfatului de clorochină, care este deja utilizat împotriva malariei. De asemenea, nimic cu privire la starea de cercetare a vaccinului. China ar trebui să fie în măsură pentru a efectua primele încercări umane până la sfârșitul lunii aprilie, laboratorul Institutului de Cercetare privind vaccinurile și serurile, de la St Petersburg, a dezvoltat deja cinci prototipuri de vaccin.

Aceste uitări, pot fi explicate prin - uitându-se la propriul buric - al agențiilor mari de presă. În timp ce noi credem că trăim într-un «sat planetar» (Marshall McLuhan), noi nu suntem informați decît de microcosmosul occidental.

Această lipsă de cunoaștere este exploatată de marile laboratoare occidentale care se livrează la o concurență sălbatică în materie de vaccinuri și de medicamente. Totul se petrece ca în anii ’80. La acea vreme, o epidemie de «pneumonie a gay-lor», identificată în 1983 ca fiind SIDA, a provocat o hecatombă în cercurile homoxesuale de la San Francisco și New York. Când ea a apărut în Europa, Prim-ministrul francez Laurent Fabius a întîrziat utilizarea testului de depistare al SUA, astfel încât Institutul Pasteur să aibă timp să dezvolte și să-și breveteze propriul sistem. Acest afacere cu bani grei, a provocat mii de morți suplementare.

Geopolitica după pandemie

Epidemia de isterie care o însoțește pe cea a lui Covid-19 maschează actualitatea politică. Când criza se va termina și cînd oamenii își vor recăpăta spiritul, lumea va fi poate foarte diferită. Săptămâna trecută am vorbit despre amenințarea existențială pe care Pentagonul o reprezenta pentru Arabia Saudită și Turcia, ambele fiind destinate să dispară [1]. Răspunsul unuia și al altuia a fost, să amenințe Statele-Unite cu cele mai grave calamități — prăbușirea industriei petroliere de șist, în primul rînd, un război cu Rusia în al doliea rînd —; două pariuri foarte riscante. Aceste amenințări sunt atât de severe, că trebuie să li se răspundă rapid, și este puțin probabil să se aștepte trei luni.

Traducere
Light Journalist

[1] “Ce țintă va fi după Siria?”, de Thierry Meyssan, Traduction Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 10 martie 2020.