E un vechi secret divulgat. Dar este, de asemenea, una dintre cele mai formidabile negări ale Alianței Atlantice: bombele nucleare sunt depozitate, încălcând Dreptul Internațional în Italia, Germania, Belgia, Olanda și Turcia. Din greseală, un membru al Adunării Parlamentare a NATO l-a reprodus într-un raport retras imediat.
Că SUA menține bombe nucleare în cinci țări ale NATO - Italia, Germania, Belgia, Olanda și Turcia – a fost de mult timp dovedit (în special de către Federația Oamenilor de Stiință Americani) [1]. Cu toate acestea, NATO nu a admis niciodată oficial acest lucru. Totusi, ceva sa întâmplat din greseala. În documentul “A new era for nuclear deterrence? Modernisation, arms control and Allied nuclear forces”, publicat de Senatorul canadian, Joseph Day, în numele Comisiei pentru Apărare și Securitate a Adunării pentru Aparare a NATO, “secretul" a venit la public. Prin funcția "Copy/paste", Senatorul a informat, din greșeală, în acest document, următorul alineat (numerotat 5), extras dintr-un raport confidențial al NATO:
"În contextul NATO, Statele Unite au instalat în poziții avansate, în Europa, aproximativ 150 de arme nucleare, în special bombe gravitaționale B61 . Aceste bombe sunt stocate în șase baze din SUA și Europa: Kleine Brogel, în Belgia, Buchel, în Germania, Aviano si Ghedi-Torre în Italia, Voikel în Olanda, Incirlik în Turcia. În scenariul ipotetic de a fi necesare, bombele B61 pot fi transportate de avioane cu dublă capacitate, din SUA sau din Europa".
Acuzând Rusia de a menține multe arme nucleare tactice în arsenalul său, documentul afirmă că armele nucleare instalate de SUA în pozițiile avansate în Europa și în Anatolia (adică în apropierea teritoriului rusesc) servesc la "asigurarea implicării largi a Aliaților în misiunea nucleară a NATO și ca o confirmare concretă a compromisului nuclear al SUA cu securitatea aliaților europeni ai NATO ".
Odată ce documentul Senatorului Joseph Day a fost publicat online, NATO a intervenit, excluindu-l și publicîndu-l într-o versiune corectată. Cu toate acestea, era prea târziu. Cîteva site-uri (în special belgianul "De Morgen") deja îl înregistrasera în versiunea originală completă [2]. În acest moment, autorul neglijent a alergat să se protejeze, scriind în ‘The Washington Post’ că era vorba, pur și simplu, de o schita pentru pregătirea unui raport al Adunării Parlamentare a NATO, care va fi publicat în Noiembrie [3]. Cu toate acestea, nu poate nega ceea ce era scris în paragraful menționat în raportul confidențial al NATO.
Acest eveniment confirmă ceea ce documentam de ani de zile [4] : în Aviano, avioanele de vînatoare F-16C/D, sunt gata pentru un atac nuclear cu 50 bombe B61 (numărul estimat de Federația de Oameni de Stiinta americani); În Ghedi-Torre, italienele Tornado PA-200, sunt gata pentru atac nuclear sub comanda SUA, cu 20 de bombe B61. Începând din 2020, B61 vor fi înlocuite cu B61-12, destinate în special pentru noile avioane de vînatoare F-35.
Toate acestea încălcînd Tratatul de Ne-Proliferare, ratificat fie de Statele Unite, fie de Italia. În timp ce Parlamentul rămâne divizat asupra TAV-ului, dar nu asupra Bombei, pe care o aprobă, tacit, în unanimitate.
[1] “MFA State Minister Hoyer Defends Withdrawal of Tactical Nukes, New CFE Initiatives”, ambassador Philip Murphy, November 12, 2009, source Wikileaks. “Non-Strategic Nuclear Weapons”, Hans Kristensen, FAS, May 2012.
[2] “Eindelijk zwart op wit: er liggen Amerikaanse kernwapens in België”, “De kernwapens in Kleine Brogel: het slechtst bewaarde geheim van België”, “Stop zwijgplicht over kernwapens op Kleine Broge”, “Topmilitair: ‘De kernwapens kosten ons land niets, en we zitten mee aan tafel bij de grote jongens’”, “Reynders stuurt zijn kat naar parlement”, “Tijd voor een debat over non-proliferatie? ‘Je mag kernwapens niet weghalen zonder dat de Russen iets van hun arsenaal ontmantelen’”, De Morgen, Juni-juli 2019.
[3] “Secret locations of U.S. nuclear weapons in Europe accidentally included in report from NATO parliament”, Adam Taylor, Washington Post, July 16, 2019.
[4] “Le 300 Hiroshima dell’Italia”, di Manlio Dinucci, Il Manifesto (Italia) , Rete Voltaire, 16 dicembre 2015.