Strategii și Costuri în Războiul Conductelor de Gaz

În timp ce se atacă într-o confruntare inflexibilă asupra ‘impeachmentului’ Președintelui Trump, Republicanii și Democrații depun armele pentru a vota în Senat, aproape în unanimitate, la impunerea de sancțiuni grele împotriva companiilor care participa la constructia lui Nord Stream 2, duplicarea conductei de gaz, care peste Marea Baltică, duce gazul rusesc în Germania. Companiile europene care urmează să fie lovite, și care participa la proiectul de 11.000.000.000 de dolari, acum realizat aproximativ 80%, împreună cu Gazprom rusa, sunt: austriaca OMV, anglo-olandeza Royal Dutch Shell, franceza Engie, companiile germane Uniper și Wintershall, italiana Saipem și elvețiana Allseas, care participa la plasarea conductelor.

Duplicarea lui North Stream, mărește dependența Europei de gazul rusesc, avertizează Statele Unite. Sunt preocupați, mai ales, de faptul că conducta de gaz - traversînd Marea Baltica în apele rusești, finlandeze, suedeze și germane - eludează țările Visegard (Republica Cehă, Slovacia, Polonia, Ungaria), Statele Baltice și Ucraina, adica, Europenii mai legați cu Washingtonul prin NATO (carora li se adauga Italia).

Pariul în joc pentru Statele Unite, mai mult decât economic, este strategic. O confirmă faptul că sancțiunile asupra lui North Stream 2, fac parte din National Defense Authorization Act (Legea de Autorizare a Apărării Naționale), Decretul-lege care, pentru anul fiscal 2020, prevede Pentagonului, pentru noi războaie și noi arme (incluind arme spațiale), valoarea colosala de 738.000.000.000 de dolari, la care se adaugă alte elemente, care măresc cheltuiala militara a SUA cu aproximativ 1.000.000.000.000 de dolari. Sancțiunile economice împotriva lui North Stream 2, fac parte din escalada politico-militară împotriva Rusiei.

O confirmare suplimentară vine de la faptul că Congresul SUA a stabilit sancțiuni nu numai împotriva North Stream 2, dar și împotriva lui TurkStream, care, în faza finala de constructie, va duce gazul rusesc prin Marea Neagră la Tracia de Est, mica parte europeană a Turciei. De aici, printr-o altă conductă de gaz, gazul rusesc trebuie să ajungă în Bulgaria, Serbia și la alte țări europene. Este revanșa rusa la măsurile Statelor Unite, care în 2014, au reușit să blocheze conducta de gaz South Stream. Acesta trebuia să conecteze Rusia cu Italia prin Marea Neagră, și pe pamînt pîna la Tarvisio (Udine). Astfel, Italia ar fi devenit un centru de distribuție a gazelor naturale în Uniunea Europeană, cu avantaje economice semnificative. Administrația Obama a reușit să scufunde proiectul în 2014, cu colaborarea Comisiei Europene ea însași.

Saipem (Grupul Eni), atinsa din nou de sancțiunile SUA asupra lui North Stream 2, a fost deja lovita tare de blocada lui South Stream: a pierdut contracte în valoare de 2.400.000.000 de euro în 2014, la care alte contracte ar fi fost adăugate în cazul în care proiectul ar fi mers mai departe. Cu toate acestea, nici în Italia, nici în UE, nimeni nu a protestat împotriva extincției proiectului, de către Statele Unite. Acum, ca interesele germane sunt în joc, se ridica în Germania si în UE, voci critice contra sancțiunilor SUA, asupra lui North Stream 2.

Tac cu toate acestea, asupra faptului că Uniunea Europeană s-a angajat să importe gaz natural lichefiat (GNL) din SUA, extras din șisturile bituminoase cu tehnica distructivă de zdrobire hidraulică. Washingtonul, pentru a lovi Rusia, caută să reducă exporturile de gaze rusești către UE, facînd ca, consumatorii europeni să plătească costurile. Când Președintele Trump și Președintele Comisiei Europene, Juncker, au semnat, la Washington, Declarația comună privind cooperarea strategică SUA-UE, incluind sectorul energetic UE a dublat importul de GNL din SUA, co-finanțînd infrastructurile, cu o cheltuială inițială de 656.000.000 de euro. Cu toate acestea, acest fapt nu a eliberat companiile europene de sancțiunile americane.