Reţeaua Voltaire
«Arta Razboiului»

Erdogan vrea bomba

Președintele Recep Tayyip Erdoğan a reacționat la începutul dezmembrării arsenalului nuclear al SUA pe teritoriul său, anunțând intenția Turciei de a-l dobîndi. Este în întregime legitim în fața amenințării nucleare israeliene, și un pas în cea mai proastă direcție.

| Roma (Italia)
+
JPEG - 56.6 ko

"Unele țări au rachete nucleare, dar Occidentul insistă că nu le putem deține. Acest lucru este inacceptabil ": această declarație a Președintelui Erdogan dezvăluie faptul că criza depășește situația inițiată cu ofensiva turcă din Siria.

În Turcia, în timpul Războiului Rece, SUA au instalat arme nucleare împotriva Uniunii Sovietice. În 1962, în acordurile cu URSS pentru a rezolva criza rachetelor din Cuba, președintele Kennedy a promis să elimine aceste arme din Turcia, dar acest lucru nu a fost făcut. După Războiul Rece, au rămas în Turcia, la baza aeriană Incirlik, aproximativ 50 de bombe nucleare SUA, B61 (aceleasi inserate în Aviano și Ghedi, în Italia) orientate în principal împotriva Rusiei.

În acest mod, fie SUA sau Turcia, ambele încalcă Tratatul de Ne-Proliferare. Piloții turci din cadrul NATO, sunt instruiți (asa cum sunt piloții italieni din baza de la Ghedi) pentru a ataca cu bombe nucleare B61, sub comanda SUA.

În scurt timp, B61 trebuie să fie înlocuite de SUA, de asemenea în Turcia (așa cum se va face în Italia și în alte țări europene) cu noile bombe nucleare B61-12, de asemenea îndreptate în principal împotriva Rusiei.

Între timp, cu toate acestea, după achiziționarea turca a rachetelor anti-aeriene rusești S-400, SUA au retras Turcia din programul F-35, principalul transportator al B61-12: avionul de vinatoare din care Turcia ar fi trebuit să achiziționeze 100 de exemplare, și la care era co-producătoare. "F-35 - a declarat Casa Albă - nu poate coexista cu sistemul anti-aerian S-400, care poate fi folosit pentru a cunoaște capacitățile avioanelor de vânătoare", adică, poate fi folosit de către Rusia pentru a-si consolida apărările împotriva lui F-35. Furnizînd Ankara cu rachetele anti-aeriene S-400, Moscova a reușit să împiedice (cel puțin, deocamdată) să fie instalate pe teritoriul turc 100 de F-35, pregătite pentru atacul cu noile bombe nucleare americane, B61-12.

Se pare, în acest moment, probabil că, printre opțiunile luate în considerare la Washington, exista transferul armelor nucleare SUA din Turcia catre o altă țară mai fiabilă. Conform renumitului Buletin al Oamenilor de știință Atomică (SUA), "baza aeriana de la Aviano, poate fi cea mai bună opțiune europeană din punct de vedere politic, dar, probabil că nu are suficient spațiu pentru a primi toate armele nucleare ale lui Incirlik". Cu toate acestea, spațiul ar putea fi obținut, dat fiind ca în Aviano, au început deja lucrările de restructurare pentru a primi bombele nucleare B61-12.

Pe acest fundal se situeaza declarația lui Erdogan că, de asemenea, pariind pe prezența amenințătoare a arsenalului nuclear al Israelului, anunță intenția Turciei de a-si avea propriile sale arme nucleare. Proiectul nu este ușor, dar nu este irealizabil. Turcia detine tehnologii militare avansate, furnizate în special de companiile italiene, în special de Leonardo. Poseda depozite de uraniu. Are experiență în domeniul reactoarelor de cercetare, furnizate în special de SUA. A început construcția propriei sale industrii de energie nucleara, achiziționînd unele reactoare din Rusia, Japonia, Franța și China. Potrivit unor surse, este posibil ca Turcia să fi dobândit deja în "piața neagră nucleară", centrifugatoare de îmbogățire a uraniului.

Anunțul lui Erdogan, că Turcia vrea să devină o putere nucleară, interpretat de unii ca un simplu joc pe termen, pentru a avea mai multă greutate în NATO, nu trebuie, prin urmare, să fie subestimat. El descoperă ceea ce în general este ascuns în dezbaterea mediatica: faptul că, în situația turbulentă cauzată de politicile de război, joacă un rol din ce în ce mai important, posesia armelor nucleare, presionînd-ui pe cei care nu le au, ca sa le caute.

Traducere
Light Journalist

Reţeaua Voltaire

Voltaire, ediţia internaţională

Invazia turcă a Rojavei
Invazia turcă a Rojavei
Tot ceea ce vi se ascunde despre operațiunea turcă «Sursa păcii» (3/3)
 
Genealogia problemei kurde
Genealogia problemei kurde
Tot ceeea ce vi se ascunde despre operațiunea turcă «Sursa păcii» (1/3)
 

Articole sub licenţă Creative Commons

Puteţi reproduce liber articolele din Reţeaua Voltaire, cu condiţia să citaţi sursa şi să nu le modificaţi, nici să nu le utilizaţi în scopuri comerciale (licenţă CC BY-NC-ND)

Susţineţi Reţeana Voltaire

Utilizaţi acest site, în care veţi găsi analize de calitate care vă vor ajuta să vă modelaţi înţelegerea lumii. Acest site nu poate exista fără susţinerea voastră financiară.
Ajutaţi-ne printr-o donaţie

4 Noiembrie, sa vezi Napoli si apoi sa mori
4 Noiembrie, sa vezi Napoli si apoi sa mori
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
Califul, filmul CIA între ficțiune și realitate
« Arta Razboiului »
Califul, filmul CIA între ficțiune și realitate
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
NATO se afla în spatele atacului turc asupra Siriei
NATO se afla în spatele atacului turc asupra Siriei
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
Invazia turcă a Rojavei
Tot ceea ce vi se ascunde despre operațiunea turcă «Sursa păcii» (3/3)
Invazia turcă a Rojavei
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Kurdistanul, imaginat de colonialismul francez
Tot ceea ce vi se ascunde despre operațiunea turcă «Sursa păcii» (2/3)
Kurdistanul, imaginat de colonialismul francez
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Genealogia problemei kurde
Tot ceeea ce vi se ascunde despre operațiunea turcă «Sursa păcii» (1/3)
Genealogia problemei kurde
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Donald Trump, singur împotriva tuturor
Donald Trump, singur împotriva tuturor
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire