Teme
SUA : administraţia Trump
900 articole


Singur, împotriva opoziției sale, împotriva administrației sale și împotriva aliaților săi, președintele Trump nu pare a fi capabil să pună în aplicare angajamentele campaniei sale. La trei ani de la alegerea lui, Camera reprezentanților a lansat o procedură de destituire împotriva lui, deoarece el luptă împotriva corupției adversarilor săi.

Președintele Trump promisese multe referitor la relațiile internaționale, în timpul campaniei sale electorale. El a realizat puține lucruri, cu excepția sfârșitului sprijinului SUA pentru Daesh. În ciuda ostilității propriei sale administratii, el a avansat pe mai multe fronturi în simultan. El speră să fie în măsură să impună punctul său de vedere, și să profite de această schimbare radicală pentru a se reprezenta în fața alegătorilor.

De la Tratatul de la Maastricht, toți membrii Uniunii Europene (inclusiv țările neutre) și-au pus apărarea sub suzeranitatea NATO, care este condusă exclusiv de Statele Unite. De aceea, atunci când Pentagonul deleagă departamentul Trezoreriei, ca sediul economic al țărilor pe care dorește să le zdrobească, toți membrii Uniunii Europene și ai NATO-ului sunt forțați să aplice sancțiunile SUA.

Statele Unite au devenit cel mai mare producător mondial de hidrocarburi. Ei folosesc acum poziția lor dominantă în mod exclusiv, pentru a-și maximiza profiturile, fără ezitari eliminînd marii producători rivali, și scufundînd popoarele lor în mizerie. În timp ce în trecut, accesul la petrolul din Orientul Mijlociu era o nevoie vitală pentru economia lor (Carter, Reagan, Bush Sr.), apoi o piață pe care ei au prezidat-o (Clinton), și mai tîrziu o resursă finită caruia voiau sa-i controleze robinetul (Bush Jr., Obama), acum hidrocarburile au devenit aurul negru (Trump). Thierry Meyssan trasează evoluția acestei piețe sângeroase.

Secretarul de stat Mike Pompeo, fost director al fabricatului de componente pentru industria petrolieră Sentry International, a cerut foștilor colegi să coopereze pentru punerea în aplicare a politicii energetice a Statelor Unite ale Americii. Această solicitare coincide cu momentul în care Statele Unite ale Americii par să fi devenit, pe parcursul a unsprezece ani, primul producător mondial de hidrocarburi, depășind Arabia Saudită și Rusia, datorită petrolului și gazelor de șist.
La data de 12 martie (...)

Dupa atacurile din 11 septembrie, Secretarul Apărării, Donald Rumsfeld și consilierul său, Arthur Cebrowski, au definit necesitatea ca Pentagonul să domine, complet, câmpul de luptă mondial (Full-spectrum dominance) pentru a menține unipolaritatea lumii. Este exact ceea ce încearcă Statele Unite ale Americii, să stabilească astăzi.

În cele din urmă, Președintele Trump sa aliniat cu ambițiile Statului Profund american pentru distrugerea Bazinului Caraibelor. El i-a întărit pe Vice-Președintele Mike Pence și pe Senatorul Marco Rubio în operațiunea de destabilizare a Venezuelei. De asemenea, va putea sa sprijine pe aceiași oameni în proiectele lor pentru Israel și împotriva Siriei.

A renunțat Președintele Donald Trump la schimbarea politicii americane? Sa supus el fostei clase dominante a țării sale? În decursul ultimelor două luni administrația sa, pare că a trunchiat AfriCom, CentCom și SouthCom. Primul comandament militar al Pentagonului ar fi fost autorizat să lupte împotriva proiectelor chineze de pe continentul african; al doilea ar fi fost sa se angajeze în calea divizării Orientului Mijlociu extins între arabi și perși, si al treilea în ceea ce privește distrugerea structurilor de Stat din Bazinul Caraibelor. Incepînd de atunci, aceste noi misiuni sunt însoțite de o reîntoarcere a neo-conservatorilor.

După ce au privat Daesh-ul de Statul pe care i l-au încredințat asupra Irakului și asupra Siriei, Statele-Unite intenționează să-și recupereze o parte din mercenari, pentru ai utiliza într-un alt mod. Consilierul securitatii naționale, John Bolton, a stabilit noi obiective, noi parteneri și noi metode. Acest dispozitiv fiind secret, noi nu îl cunoaștem decît prin părțile puse deja în aplicare. Thierry Meyssan explorează această lume a violenței.

Reluam aici redactia lui Al-Watan, în care Thierry Meyssan prezinta cititorilor sirieni retragerea trupelor americane din tara lor. Acest articol include mai multe informatii care au fost ignorate de mass-media occidentale, si arunca o lumina asupra modului în care a fost luata decizia de presedintele Trump, alaturi de aliatii sai sauditi si qatari, si partenerii sai rusi.

Retragerea SUA din Siria și Afganistan precum și demisia generalului Mattis dau marturie asupra schimbarii în curs a ordinii mondiale. Statele Unite nu mai sunt primele, nici pe plan economic, nici pe plan militar. Ei refuză să continue sa lupte doar pentru interesele financiarilor transnaționali. Alianțele pe care le-au condus, vor începe să se dezintegreze fără ca foștii lor aliați să admită cresterea puterii Rusiei și a Chinei.

Este o greseala mare sa judeci pe presedintele Trump dupa criteriile clasei conducatoare de la Washington, ignorînd Istoria si cultura Statelor-Unite. O alta greseala este sa interpretezi actiunile lui cu privire la modul de a gîndi european. Astfel, apararea lui referitor la portul de arme sau a manifestantilor rasisti de la Charlottesville nu are nimic de vazut cu un sprijin extremistilor, însa numai cu promovarea lui Bill of Rights. Thierry Meyssan explica curentul de gîndire pe care el îl reprezinta, si face inventarul realizarilor lui importante, economice, politice si militare. El pune de asemenea întrebarea asupra limitelor gîndirii politice US, si a riscurilor implicate cu ocazia dezmembrarii «Imperiului american».

În timp ce neoconservatorii întelegeau sa realizeze o «revolutie mondiala» exportînd «democratia» lor cu ajutorul razboiului, presedintele Trump îsi bazeaza politica sa straina, pe respectul suveranitatii Statelor. În consecinta, el a întrerupt orice ajutor SUA separatistilor. Thierry Meyssan reaminteste aici ambiguitatile pozitiei SUA fata de separatism, si apoi degajeaza punctele comune ale evenimentelor în Kenia, în Irak si în Spania.

De la sfîrsitul lunii Iulie, presedintele Statelor-Unite a dat impresia de a fi un matamor punînd pacea mondiala în joc, cu declaratiile sale neconsiderate. Thierry Meyssan demonstreaza ca în spatele acestor interventii de tipul unei lovituri cu pumnul, Donald Trump persista în mod discret în politica sa straina, în ciuda opozitiei aproape unanime a Congresului. Este vorba deci, dupa el, de ceea ce denumim în prezent de «o arta a comunicarii», si în trecut «de un joc-dublu». Cît despre restul, presedintele încearca sa faca sa preia cu ajutorul prietenilor lui, controlul Partidului republican, ceea ce îi va permite lui sa simplifice comunicarea, si sa puna în mers cît mai rapid din nou, politica lui anti-imperialista.

Continuîndu-si analiza politicii lui Donald Trump fata de Orientul-Mijlociu extins, Thierry Meyssan arata ca, contrar opiniei admisa în mod comun, presedintele SUA nu si-a variat strategia. Rupînd cu predecesorii lui, el încearca sa taie sprijinul pakistanez pentru jihadisti în Afganistan, în acelasi mod în care el a facut-o pentru rolul Arabiei Saudite cu jihadistii pentru Levant. În trecere, autorul nostru explica ca daca anumiti alegatori ai lui Trump pot fi nelinistiti vazînd ca el desfasoara noi trupe, ei ar trebui deci în mod logic sa aprobe aceasta hotarîre.
1
|
2
Articolele cele mai populare