Țări
Franța

3206 articole

« Sub ochii noștri » (15/25)
Abandonat de Washington, Parisul se sprijină pe Tel Aviv împotriva Damasculuide
Thierry Meyssan

Orbită de visul ei pentru a-și restabili influența trecutului în regiune, Franța, în mâinile «partidului colonial» condus de François Hollande, nu mai înțelege politica Statelor Unite în Orientul Mijlociu extins. Ea alege să se apropie de Israel, dar nu reușește cu toate acestea să provoace bombardamentul aliat de la Damasc. În ciuda tuturor eforturilor depuse de Paris, Bashar el-Assad este ales în mod democratic de către Sirienii din țară și din străinătate, în prezența a numero și observatori internaționali.

Ales președinte în mod implicit după arestarea lui Dominique Strauss-Kahn, François Hollande nu știa nimic despre funcția prezidențială. Așa că s-a lăsat pe seama înalților oficiali ai săi. El a prelungit, sub instrucțiunile lor, politica predecesorului său. În ceea ce privește politica externă, el a reluat dosarele ignorând întoarcerea lui Nicolas Sarkozy la sfârșitul mandatului său. În spatele lui s-au coalizat toți susținătorii unei noi epopei coloniale.

Continuăm publicarea pe episoade a cărții lui Thierry Meyssan, Sub ochii noștri. În acest episod, la fel ca în Libia, cele două Franțe se înfruntă în Siria: pentru pace sau pentru război. De această dată, clasa politică nu a înțeles nimic despre Războiul de generația a 4-a, condus de Statele Unite. Claude Guéant a reușit să-l convingă pe Nicolas Sarkozy să retragă țara din această mlaștină. Dar asta nu este decît o parte amânată.

Continuăm publicarea în episoade a cărții lui Thierry Meyssan, Sub ochii noștri. În acesta, Franța apare împărțită: pe de o parte, președintele face jocul Anglo-Saxonilor, și rivalul său gaullist, cel al Qatarului, în timp ce doi miniștri puternic la dreapta, se sprijină pe fostul Prim-ministru libian Baghdadi Mahmoudi, pentru a apăra poporul libian. În acest moment al adevărului, fiecare actor trebuie să se poziționeze, cu frica în stomac. Rari sunt cei vor rămâne fideli, lor însuși.

Continuăm publicarea pe episoade a cărții lui Thierry Meyssan, «Sub ochii noștrii». În acest episod, președintele Sarkozy, manipulat de prietenul său, emirul Qatarului și ministrul său pro-Turc, Alain Juppé, angajează armata franceză împotriva Libiei și împotriva Siriei.

Opinia publică franceză reacționează la fiecare revelație de delapidare a fondurilor publice. Ea se întreabă de ce aceste cazuri au devenit atât de frecvente dupa anii 1980. Thierry Meyssan nu are deloc interes în acerste crime. El denunță ceea ce el crede că este mult mai grav: privatizarea Statului în favoarea «investitorilor» străini. O infracțiune care nu a existat până atunci în guvern, nici în Președinția Republicii, și care se răspândește acum în partea superioara Thierry Meyssan a instituțiilor. Ceea ce începe cu beneficii nejustificate continuă, de multe ori fără ca responsabilii politici sa se gândeasca la acestea în avans, și uneori, în ciuda lor înșiși, pentru crime fără nume.

Continuăm publicarea cărții lui Thierry Meyssan, «Sub ochii noștrii». În acest episod, autorul arată că Franța post-colonială a fost recrutată de Regatul Unit și de Statele Unite pentru a se alătura războaielor împotriva Libiei și Siriei, fără ca aceste două puteri să o informeze cu privire la proiectul lor «primăverile arabe». Copleșiți de delapidarea de fonduri în care erau implicați, liderii francezi nu au văzut nimic venind. Când și-au dat seama că au fost tinuti departe de planificare, reacția lor a fost pur comunicațională: au încercat să apară ca amirali ai operațiunii, fără sa se preocupe de consecințele acțiunilor partenerilor lor.

Continuăm publicaresa cărții lui Thierry Meyssan, «Sub ochii noștrii». Începem a doua parte, referitoare la politica franceză, în acest episod, cu intrarea în scena a lui Jacques Chirac și a lui Nicolas Sarkozy. Treptat, micile daruri, vor transforma politica externă a Parisului, din a servi Franța, în aranjamente personale între prieteni.
Tot ceea ce vi se ascunde despre operațiunea turcă «Sursa păcii» (2/3)
Kurdistanul, imaginat de colonialismul francezde
Thierry Meyssan

Contrar unei idei primite, Rojava nu este un Stat pentru poporul kurd, ci o fantoma franceză a perioadei interbelice. Scopul era de a crea un Stat șea cu Kurzi, echivalent Marelui Israel, considerat cu Evrei. Acest obiectiv colonial a fost reactivat de către președinții Sarkozy, Hollande și Macron, până la curățarea etnică a regiunii destinate să-i găzduiască.

Cetățenii europeni, încurajați să se alăture luptei armate în Siria alături de mercenarii pro-Occidentali, nu pot fi urmăriți pentru informațiile cu dușmanul și înaltă trădare, în măsura în care ei pot reclama sprijinul NATO-ului și al Statelor sale membre. Statele europene nu îi pot judeca fără a examina în primul rînd responsabilitatea propriilor lor lideri în războiul împotriva Siriei.

Pentru Thierry Meyssan, una dintre consecințele sfârșitului succesiv al lumii bipolare și al lumii unipolare este restaurarea proiectelor coloniale. În mod repetat, liderii francezi, turci și englezi au declarat, în mod public, întoarcerea ambițiilor lor. Rămâne de văzut care sunt formele pe care le-ar putea lua în secolul XXI.

Trecuta neobservata în Occident, relansarea Tratatului de la Lancaster House între Londra si Paris, instaureaza o super «Intelegere cordiala», cu mult mai profunda decît cea din 1904. Ea participa la restabilirea unei lumi bipolare, si va provoca în mod inevitabil, iesirea Frantei din Uniunea europeana, si reluarea tensiunilor între Paris si Berlin.

Organizînd în graba o deplasare în Arabia saudita cu scopul de a-l aduce înapoi pe Primul ministru libanez, care este retinut prisonier împreuna cu familia lui, presedintele Macron a suportat un afront public fara precedent. Cu toate ca presa occidentala a facut totul pentru a ascunde o parte a evenimentelor, opinia publica araba nu a putut decît sa constate pierderea vertiginoasa a prestigiului si a influentei Frantei, în Orientul-Mijlociu.

Pronuntînd un discurs fondator în fata celor mai înalti diplomati francezi, presedintele Macron si-a dezvaluit conceptia sa asupra lumii si modul în care el întelege sa foloseasca instrumentele de care el dispune. Dupa el, nu mai exista suveranitate populara, nici în Franta, nici în Europa, deci nici democratii nationale sau super-nationale. Nu mai exista nici Interes colectiv, nici Republica, doar un catalog heteroclit de lucruri si de idei compunînd bunuri comune. Descriind ambasadorilor noua lor munca, el i-a informat ca ei nu ar mai trebui sa apere valorile tarii lor, însa sa gaseasca oportunitatile de a actiona în numele Leviatanului european. Intrînd în detaliul anumitor conflicte, el a descris un program de colonizare economica a Levantului si a (...)

Francezii sunt cuprinsi de tulburare, si descopera – putin cam tîrziu – ca nu îl cunosc pe noul lor presedinte, Emmanuel Macron. Interpretînd recentele lui declaratii si actiunile lui referitoare la raportul pe care el l-a compus în 2008, pentru Agentia Attali, Thierry Meyssan anticipeaza directia catre care «El se îndreapta!».

Articolele cele mai populare

Tot ceea ce vi se ascunde despre operațiunea turcă «Sursa păcii» (2/3)

« Sub ochii noștri » (15/25)