Reţeaua Voltaire
Patru veto-uri succesive pentru minciuna Khan Cheikhoun

La ONU, incapacitatea SUA de a admite realitatea

În timp ce presedintele Putin si Trump înainteaza asupra chestiunii siriene, înaltii functionari de origine SUA la ONU, au început un brat de fier cu Rusia. Refuzînd sa ancheteze asupra unei crime pe care ei au judecat-o deja a priori, ei au provocat nu unul, însa patru veto-uri în Consiliul de Securitate. Pentru Thierry Meyssan, comportamentul schizofrenic al Statelor-Unite pe scena internationala, demonstreaza în acelasi timp diviziunea administratiei Trump, si declinul imperialismului SUA.

| Cairo (Egipt)
+
JPEG - 76 ko
Preluînd postura predecesorului sau îndepartat, Adlai Stevenson, cu ocazia crizei rachetelor cubane, Nikki Haley a denuntat incidentul survenit la Khan Cheikhoun, cu ajutorul unor teribile fotografii. Cu toate acestea, Mecanismul de ancheta Onu-OIAC, a refuzat sa autentifice aceste pretinse «dovezi». Poate fi observat șoimul Jeffrey Feltman, asezat lînga ambasadoare.

În mod hotarît, putine lucruri sau schimbat de la 11 septembrie 2001. Statele-Unite continua sa manipuleze opinia publica internationala si instrumentele Natiunilor Unite, desigur pentru motive diferite, însa mereu cu acelasi dispret fata de realitate.

În 2001, reprezentantii Statelor-Unite si ai Regatului-Unit, John Negroponte si Stewart Eldon, asigurau ca cele doua tari ale lor atacasera Afganistanul în legitima aparare, dupa atentatele comise la New York si la Washington [1]. Secretarul de Stat, Colin Powell, promitea sa distribuie Consiliului de Securitate un dosar complect, prezentînd dovezile responsabilitatii afgane. 16 ani mai tîrziu, asteptam înca acest document.

JPEG - 38.5 ko
Secretarul de Stat Colin Powell, minte Consiliul de Securitate. El arata ceea ce el prezinta ca fiind o fiola capabila sa omoare întreaga populatia a New York-ului, si acuza Irakul de a fi pregatit acest lucru, pentru a ataca Statele-Unite. Washingtonul, nu si-a cerut scuze niciodata pentru acest bal mascat.

În 2003, acelasi Colin Powell explica Consiliului de securitate, cu ocazia unei interventii retransmisa de televiziunile din lumea întreaga, ca Irakul era de asemenea implicat în atentatele din 11-Septembrie, si ca el pregatea o noua agresiune contra Statelor-Unite, cu ajutorul armelor de distrugere masiva [2]. Cu toate acestea, atunci cînd el si-a parasit functiunile din guvernul SUA, generalul Powell admitea pe un canal de televiziune al tarii sale, ca numeroasele acuzatii ale discursului sau, erau toate false [3]. 14 ani mai tîrziu, înca sunt asteptate scuzele Statelor-Unite fata de Consiliul de securitate.

Toata lumea a uitat acuzatiile SUA asupra responsabilitatii presedintelui Saddam Hussein în atentatele din 11-Septembrie (dupa aceea, Washingtonul a atribuit aceleasi atentate Arabiei saudite, si în prezent Iranului, fara ca sa prezinte niciodata dovezi, în nici unul dintre aceste cazuri). Ne amintim totusi, de o dezbatere, care a durat luni întregi, asupra armelor de distrugere masiva. În acel timp, Comisia de control, de verificare si de inspectie a Natiunilor Unite (în engleza UNMOVIC), nu a gasit nici cea mai mica urma a acestor arme. Un brat de fier l-a opus pe directorul sau, Suedezul Hans Blix, mai întîi Statelor-Unite, dupa aceea la ONU, si în definitiv ansamblului lumii occidentale. Washingtonul afirma ca D-l Blix nu gasise înca aceste arme, deoarece el îsi executa rau munca sa, în timp ce acesta asigura ca Irakul nu avusese niciodata capacitatea de a fabrica asemenea arme. Nu conteaza, Statele-Unite au bombardat Bagdadul, au invadat Irakul, l-au rasturnat pe presedintele Saddam Hussein, si l-au spînzurat, au ocupat tara lui si au pradat-o.

Metoda SUA de dupa 2001, nu avea nici un raport cu cea care a precedat-o. În 1991, presedintele Bush tatãl, se asigurase sa plaseze Dreptul international de partea lui, înainte sa atace Irakul. El împinsese sa fie invadat Kuweitul, si pe presedintele Saddam Hussein sa se încapatîneze. El obtinuse deci, sprijinul aproximativ de la toate natiunile din lume. Dimpotriva, în 2003, Bush fiul, sa multumit sa minta si sa minta mereu. Foarte multe State s-au distantat de Washington, în timp ce se asista la cele mai mari manifestatii pacifiste din Istorie, de la Paris la Sydney, de la Pekin la Mexic.

În 2012, Biroul de Afaceri politice de la ONU redacta un proiect de capitulare totala si inconditionala a Siriei [4]. Directorul sau, americanul Jeffrey Feltman, vechi adjunct al secretarei de Stat Hillary Clinton, a folosit toate mijloacele de care el dispunea, pentru a constitui cea mai vasta coalitie din Istorie, si pentru a acuza Siria de tot felul de crime, dintre care nici una a fost dovedita niciodata.

Daca Statele care detin documentul Feltman au decis sa nu îl publice, este deoarece vor sa pastreze Natiunile Unite. De fapt, este inacceptabil ca mijloacele de la ONU sa fi fost folosite pentru a promova razboiul, în timp ce aceasta institutie a fost creata pentru a pastra pacea. Nefiind obligat la aceleasi obligatii ca ale unui Stat, eu am publicat un studiu detaliat al acestui document josnic, în Sous nos yeux  [5].

În 2017, Mecanismul comun de ancheta Onu-OIAC, creat la cererea Siriei pentru a ancheta asupra utilizarii armelor chimice pe teritoriul sau, a fost obiectul aceluiasi brat de fier, ca si cel care l-a opus pe Hans Blix, Washingtonului. Cu exceptia ca de aceasta data, fronturile s-au rasturnat. În 2003, ONU apara pacea. Mai mult în prezent, Jeffrey Feltman a fost re-condus în functiile lui, si fiind mereu numarul 2 al ONU. De aceasta data, Rusia este cea care se opune functionarilor internationali pro-SUA, în numele Cartei.

Daca lucrarile Mecanismului de ancheta au fost dezbatute în mod normal în prima sa perioada, adica, de la septembrie 2015, la mai 2017, ele au devenit sovaitoare atunci cînd Guatemaltecul Edmond Mulet a înlocuit directiunea sa cu Argentiniana Virginia Gamba; o numire imputabila noului secretar general al ONU, Portughezul Antonio Guterrez.

Mecanismul de ancheta mobilizeaza functionari internationali ai Onu si ai OIAC. Aceasta prestigioasa organizatie internationala a primit Premiul Nobel al Pacii, în 2003, în special pentru munca sa de supraveghere a distrugerii armelor chimice siriene din Statele-Unite si Rusia. Cu toate acestea, directorul sau, Turcul Ahmet Üzümcü, a evoluat. În Iunie 2015, el era invitat la Telfs Buchen (Austria), la reuniunea Grupului Bilderberg, clubul OTAN-ului.

JPEG - 34.3 ko
În decembrie 2015, Ahmet Üzümcü este decorat cu Legiunea de onoare, de ministrul francez al Afacerilor Externe, Laurent Fabius, omul dupa care, presedintele el-Assad « nu are dreptul de a trai» si conform caruia al-Qaïda «face o treaba buna».

Problema fiind mult mai grava decît în 2003, litigiul opunînd pe de o parte Hans Blix, si de alta parte Statele-Unite, care amenintau sa intervina contra Irakului, daca ONU dovedea existenta de arme de distrugere masiva, în timp ce în 2017 el opune Rusia lui Edmond Mulet, care ar putea sa valideze a posteriori interventia americana contra Siriei. De fapt, Washingtonul a decis deja, considera Siria ca fiind responsabila unui atac cu gaz sarin la Khan Cheikhoun, si a bombardat deja baza aeriana de la Cheyrat [6].

În cazul în care Mecanismul de ancheta se va îndeparta într-un mod sau în altul de discursul de la Washington, el va plasa Statele-Unite în obligatia de a prezenta scuze si de a indemniza Siria. Functionarii internationali pro-SUA, considera deci, ca fiind misiunea lor de a conclude ca Siria si-a bombardat propria sa populatie cu gaz sarin, pe care ea l-ar fi detinut în mod ilegal, la baza aeriana de la Cheyrat.

De la începutul lunii octombrie, tonul a început sa se ridice între anumiti functionari ai ONU si Rusia. Contrar la ceea ce presa occidentala a pretins, diferenta nu purta nici una dintre concluziile Mecanismului de ancheta, însa în mod exclusiv asupra metodelor sale; Moscova refuzînd dinainte orice concluzie obtinuta cu ajutorul metodelor ne-conforme principiilor internationale stabilite în cadrul Conventiei asupra armelor chimice si al OIAC [7].

Gazul sarin este un neurotoxic etrem de letal pentru om. Exista variante ale acestui produs, chlorosarin si cyclosarin, si o versiune înca si mai periculoasa, VX. Toate aceste produse sunt absorbite de piele si trec direct în sînge. Ele se degradeaza în perioada de cîteva saptamîni la cîteva luni în zona încojuratoare, nu fara consecinte pentru animalele care ar intra în contact cu ele. Atunci cînd ele patrund în sol, în lipsa oxigenului si a luminii, se pot conserva timp îndelungat.

Este suficiennt sa vezi fotografiile atacului de la Khan Cheikhoun, aratînd cîteva ore mai tîrziu, persoane luînd esantioane-mostre fara a purta un costum care sa protejeze pielea lor, pentru a sti cu siguranta ca daca a fost folosit gazul, acesta nu putea fi nici sarin, nici unul din derivatele lui. Pentru un plus de detalii, ne vom reporta la studiul profesorului Theodore Postol, al Massachusetts Institute of Technology (MIT), care demonteaza unul cîte unul argumentele pretinsilor experti ai CIA [8].

Însa, contrar principiilor Conventiei asupra armelor chimice, Mecanismul de ancheta nu a mers la fata locului pentru a lua esantioane-mostre, pentru a le analiza si identifica gazul utilizat, daca era vreunul.

Interogat asupra acestui subiect în mai si în iunie 2017 de Rusia, OIAC a declarat ca studia conditiile securitatii acestei deplasari, pentru a conclude la urma, ca nu era necesar deoarece, dupa ea, «Folosirea sarin-ului a existat fara îndoiala» .

Mecanismul de ancheta dimpotriva, a mers la baza aeriana de la Chayrat unde, conform Washingtonului, gazul sarin fusese înmagazinat în mod ilegal, si de unde el fusese încarcat pe bombardiere. Însa, în ciuda insistentei Rusiei, el a refuzat sa ia esantioane-mostre.

În mod identic, Mecanismul de ancheta a refuzat sa studieze dezvaluirile Siriei referitoare la aprovizionarea jihadistilor cu gaz de societatile americane si britanice Federal Laboratories, NonLethal Technologies, si Chemring Defence UK [9].

Statele-Unite si aliatii ei, ei proprii au admis în proiectul de rezolutie pe care ei l-au prezentat pe 16 noiembrie, ca functionarii internationali trebuiau sa-si duca investigatiile lor într-un «mod apropriat realizarii mandatului lor» [10].

Rusia a respins raportul Mecanismului de ancheta, în vederea diletantismului sau, si a refuzat de trei ori sa re-conduca mandatul sau. Ea a opus veto-ul sau pe 24 octombrie [11] si pe 16 [12] si pe 17 noiembrie, asa cum a facut-o pe 12 aprilie [13] , atunci cînd Statele-Unite si Franta [14] încercasera sa condamne Siria pentru acest pretins atac cu gaz sarin. Era a 8ª, a 9ª, a 10ª si a 11ª oara, cînd ea se folosea de aceasta, referitor la chestiunea siriana.

Nu se stie pentru ce motiv Washington a prezentat, sau a facut sa fie prezentata de patru ori aceeasi afirmatie, în fata Consiliului de securitate, cu ajutorul a diferite mijloace. Aceasta bîlbîire fusese deja prezentata la începutul razboiului cu Siria, pe 4 octombrie 2011, pe 4 februarie si 19 iulie 2012, atunci cînd Franta si Statele-Unite au încercat sa faca sa fie condamnata de Consiliu, ceea ce ei numeau reprimarea primaverii siriene. În acel timp, Rusia afirma dimpotriva ca nu exista razboi civil, însa era o agresiune externa. De fiecare data, occidentalii au replicat ca ei aveau «sa-l convinga»pe partenerul lor rus.

Este interesant de observat ca în prezent doxa occidentala pretinde ca razboiul în Siria a început printr-o revolutie democratica care a mers prost, si a fost la urma recuperata de jihadisti. Însa, contrar la ceea ce sa pretins, nu exista dovada nici celei mai mici manifestari în favoarea democratiei în 2011-12 în Siria. Toate videoclipurile publicate în acea perioada, sunt fie în favoarea presedintelui el-Assad, fie contra Republicii arabe siriene, niciodata pentru democratie. Nici un videoclip detine vreun slogan sau pancarta pro-democratie. Toate videoclipurile pretinselor «manifestari revolutionare» ale aceste perioade au fost filmate vinerea la iesirea de la moscheile sunite, niciodata în alta zi si niciodata dintr-un alt loc de întîlnire, decît o moscheie sunita.

Este adevarat ca pe anumite videoclipuri se înteleg fraze cuprinzînd cuvîntul «libertate». Tragînd cu urechea, se constata ca manifestantii cer nu «Libertatea» în sensul occidental, însa «libertatea de a aplica la charia». Daca dvs, puteti gasi un document trasabil care sa poata sa ma contrazica la o manifestatie de mai mult de 50 de persoane, va multumesc sa mi-o comunicati, nu voi lipsi sa o public.

JPEG - 32.2 ko
Desi pentru a nu-i oferi ocazia opozitorului sau, de a-l acuza ca-si cauta ordinele KGBistului Vadimir Poutin, presedintele Trump nu a avut un interviu personal cu el, cei doi oameni îsi afiseaza acordul lor (Dá Nãng, 11 noiembrie 2017).

Încapatînarea americana de a manipula faptele, ar putea fi interpretata ca un semnal de aliniere al administratiei Trump, pe politica celor patru mandate precedente. Însa aceasta ipoteza este contrazisa de semnatura unui Mémorendum secret la Amman, pe 8 noiembrie, între Iordania [15], Rusia si Statele-Unite, si prin Déclaration commune a presedintilor Putin si Trump, pe 11 noiembrie, la Dà Nãng, la marginea summitului de Apec [16].

Primul document nu a fost publicat, însa se stie prin indiscretii ca el nu tine seama de cererea israelita de a crea o zona neutra, pe teritoriul sirian, la 60 de kilometrii dincolo de, nu de frontiera israelita, însa de linia de încetare-a-focului din 1967. Ne-pierzind niciodata o ocazie de a turna gaz peste foc, guvernul britanic reactioneaza publicînd la BBC fotografii luate din satelit, ale bazei militare iraniene de la El-Kiswah (la 45 de kilometrii de la linia de încetare-a-focului) [17]. Cum era de prevazut, Primul ministru israelian Benjamin Netanyahu a respins imediat acordul între Marile puteri, si a anuntat ca va rezerva dreptul Israelului de a interveni militar în Siria, pentru a-si pastra securitatea [18]; acest comentariu constituie o amenintare, si ca atare, violeaza Carta Natiunilor Unite. Cît despre rest, fiecare a putut sa constate timp de sapte ani, ca pretextul armelor destinate Libanului, era îndosat. Ca exemplu, pe 1 noiembrie, Tsahalul bombarda ilegal o zona industriala la Hassiyé, pretinzînd ca distrugea armele destinate Hezbollahului. În realitate, tinta nu era decît o uzina de cupru indispensabila restabilirii distributiei de electricitate în tara [19].

Declaratia de la Dà Nãng comporta avansuri clare. În acest mod, ea restabileste pentru prima data ca toti Sirienii, vor putea sa participe la viitoarea alegere prezidentiala. Însa, pîna în prezent Sirienii exilati au fost interzisi sa voteze, de catre membrii Coalitiei internationale pentru violarea Conventiei de la Viena. Cît despre «Coalitia nationala a fortelor de opozitie si ale revolutiei», ea boicota alegerile, deoarece în aceasta instanta ea era dominata de Fratii musulmani conform carora, «Coranul este Legea noastra», si nu exista un loc pentru alegeri într-un regim islamist.

Contrastul între pe de o parte avansul negocierilor ruso-US asupra Siriei, si pe de alta parte, încapatînarea acelorasi State-Unite care neaga faptele în fata Consiliului de securitate de la ONU, este izbitor.

Este interesant de observat jena presei europene tot atît de bine, în fata muncii presedintilor Putin si Trump, asa precum în fata încapatînarii copilaresti a delegatiei US, la Consiliul de securitate. Aproape nici un media a evocat Mémorendum-ul de la Amman, si cu totii au comentat Declaration commune înainte ca ea sa fie publicata, pe singura credinta a unei Note de la Casa-Alba. Cît despre copilariile ambasadoarei Nikki Haley la Consiliul de securitate, mediile europeene au constatat în mod unanim ca cei doi Mari, nu ajunsesera la un acord, si au facut blocaj asupra argumentelor rusesti, cu toate ca acestea au fost explicate timp îndelungat de Moscova.

Este clar ca daca presedintele Trump încearca sa soldeze politica imperialista a predecesorilor sai, functionarii internationali pro-US de la ONU, sunt inapti de a se adapta la realitate. Dupa 16 ani de minciuni sistematice, ei nu mai sunt capabili sa gîndeasca în functie de fapte, însa numai în functie de fanteziile lor. Ei nu mai reusesc sa-si mai ia dorintele lor pentru o realitate. Acest comportament, este caracteristic Imperiilor în declin.

Traducere
Light Journalist

[1] Référence : Onu S/2001/946 et S/2001/947.

[2] « Discours de M. Powell au Conseil de sécurité de l’ONU », par Colin L. Powell, Réseau Voltaire, 11 février 2003.

[3] “Colin Powell on Iraq, Race, and Hurricane Relief”, ABC, September 8, 2005.

[4] « L’Allemagne et l’Onu contre la Syrie », par Thierry Meyssan, Al-Watan (Syrie) , Réseau Voltaire, 28 janvier 2016.

[5] Sous nos yeux. Du 11-Septembre à Donald Trump, Thierry Meyssan, Demi-Lune, 2017.

[6] « Pourquoi Trump a-t-il bombardé Cheyrat ? », par Thierry Meyssan, Al-Watan (Syrie) , Réseau Voltaire, 2 mai 2017.

[7] « Observations émises par le Ministère russe des Affaires étrangères au sujet du dossier chimique syrien », Réseau Voltaire, 23 octobre 2017.

[8] « Le rapport de la CIA sur l’incident de Khan Shaykhun est grossièrement faux », Réseau Voltaire, 15 avril 2017.

[9] « Londres et Washington ont fourni les jihadistes en armes chimiques », Réseau Voltaire, 16 août 2017.

[10] « Projet de résolution sur le Mécanisme d’enquête conjoint Onu-OIAC (Véto russe) », Réseau Voltaire, 16 novembre 2017.

[11] « Projet de résolution sur le renouvellement du Mécanisme d’enquête conjoint (Veto russe) », « Utilisation d’armes chimiques en Syrie (Veto russe) », Réseau Voltaire, 24 octobre 2017.

[12] « Projet de résolution sur le Mécanisme d’enquête conjoint Onu-OIAC (Véto russe) », Réseau Voltaire, 16 novembre 2017.

[13] « Débat sur l’incident chimique présumé de Khan Cheïkhoun (veto russe) », Réseau Voltaire, 12 avril 2017.

[14] « Évaluation française de l’attaque chimique de Khan Cheikhoun », Réseau Voltaire, 26 avril 2017.

[15] « La Jordanie apporte son soutien à la Syrie », Réseau Voltaire, 29 août 2017.

[16] « Déclaration commune des présidents russe et états-unien sur la Syrie », Réseau Voltaire, 11 novembre 2017.

[17] “Iran building permanent military base in Syria – claim”, Gordon Corera, BBC, November 10, 2017.

[18] « Israël rejette l’accord de paix russo-US en Syrie », Réseau Voltaire, 14 novembre 2017.

[19] « Israël bombarde une usine de cuivre en Syrie », par Mounzer Mounzer, Réseau Voltaire, 3 novembre 2017.

Articole sub licenţă Creative Commons

Puteţi reproduce liber articolele din Reţeaua Voltaire, cu condiţia să citaţi sursa şi să nu le modificaţi, nici să nu le utilizaţi în scopuri comerciale (licenţă CC BY-NC-ND)

Susţineţi Reţeana Voltaire

Utilizaţi acest site, în care veţi găsi analize de calitate care vă vor ajuta să vă modelaţi înţelegerea lumii. Acest site nu poate exista fără susţinerea voastră financiară.
Ajutaţi-ne printr-o donaţie

Trump si separatismul
Trump si separatismul
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Trump reia lupta contra institutiei/structurii SUA
Trump reia lupta contra institutiei/structurii SUA
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Trebuie sa fie luata în serios politica SUA contra Iranului?
Trebuie sa fie luata în serios politica SUA contra Iranului?
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Soc de Civilizatii 2
Soc de Civilizatii 2
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire
 
Mari manevre nucleare în Camera Deputatilor din Italia
«Arta razboiului»
Mari manevre nucleare în Camera Deputatilor din Italia
de Manlio Dinucci, Reţeaua Voltaire
 
«Marea stategie» SUA
«Marea stategie» SUA
de Mikhaïl Leontiev, Reţeaua Voltaire
 
Islamul politic împotriva Chinei
Pentagonul pregateste un nou razboi în Sud-Estul Asiei
Islamul politic împotriva Chinei
de Thierry Meyssan, Reţeaua Voltaire