Cînd bazele Dreptului internațional au fost imaginate, în 1899, la Conferința de la Haga, scopul era de a preveni războaiele dintre State, prin arbitraj. Când imperiul britanic a decolonizat Palestina mandatară, și conflictul arabo-israelian a izbucnit, Dreptul internațional nu a fost de niciun recurs, deoarece nu exista, nici un Stat palestinian, nici un Stat evreu. Așa ca au fost încropite tot soiul de reguli incoerente, pe care în mod greșit le considerăm ca imuabile.

Principiile pe care Statele fondatoare ale ONU, între care Siria, le-au elaborat în timpul planului de divizare a Palestinei, au fost respinse de ambele părți. Când Yichouv a proclamat unilateral Statul Israel, și a practicat imediat o vastă epurare etnică (Nakba), ONU a recunoscut noul Stat, dar l-a trimis pe contele Folke Bernadotte pentru a verifica realitatea la fața locului. El a constatat crimele Israelului, a preconizat să se limiteze la două treimi teritoriul atribuit lui Yichouv, dar a fost asasinat de Lehi al lui Yitzhak Shamir, înainte de a-și putea prezenta raportul la New York. Mai mult de 700 de rezoluții ale Adunării Generale, și peste 100 de rezoluții ale Consiliului de Securitate ulterioare, conflictul sa agravat, și nu se poate găsi nicio soluție.

Președintele Trump își imaginase că va putea să rezolve cuadratura cercului, înainte de sfârșitul mandatului său. De la alegerea lui, el a fost considerat în mod greșit pro-Israel, atunci când el este doar un om de afaceri a Noii lumi.

El pleca de la constatarea următoare:
 Israelul a curățat etnic teritoriul pe care și l-a auto-atribuit în 1948. A luptat în războiul din 1967, pe care l-a câștigat.
 Palestinienii au luptat în războiul din 1970 cu Iordania, războiul din 1973 cu Israel, războiul din Liban din 1975, războiul din 1990 din Kuweit, și războiul din 2012 din Siria, pe care ei le-au pierdut pe toate.
Dar nici unul din cele două grupuri nu înțelege să suporte consecințele acțiunilor lor.

Dezbaterea este falșă, de când Yasser Arafat, refuzând să fie marginalizat prin procesul de la Madrid, a abandonat proiectul unui Stat binațional, bazat pe egalitatea dintre arabi și evrei și a violat planul de partaj din 1948, semnînd Acordurile de la Oslo. Principiul «soluției cu două State», conceput de Yitzhak Rabin, fost aliat al regimului de apartheid sud-african, nu este decît crearea bantustanelor palestiniene, extinderea a ceea ce președintele Jimmy Carter a numit «apartheidul israelian».

El a conceput deci, un plan de pace pe care a început să-l pună în aplicare în tăcere, în ultimii doi ani.

 Pe 6 decembrie 2017, el a recunoscut Ierusalimul ca fiind capitala Israelului, fără a preciza granițele sale, sperând în zadar că Autoritatea palestiniană se va muta de la Ramallah la Ierusalimul de Est.

 El a retras finanțările americane ale UNRWA, pentru a forța comunitatea internațională să înceteze de a mai sponsoriza status quo-ul. Ceea ce a provocat furia Autorității palestiniene și ruptura relațiilor diplomatice dintre Ramallah și Washington.

 Moștenitor al poporului care a furat țara Indienilor, el a recunoscut cucerirea israeliană a Golanului sirian, sperând să deschidă o negociere cu Damascul, dar ne-recoltînd decît condamnarea a 193 de State.

 El a negociat în secret un acord între Israel și Hamas, care a dus la plata de către Qatar, a funcționarilor din Gaza.

Documentul publicat de Casa-Albă în această săptămână este prezentat de autorii săi ca fiind inaplicabil, deoarece nu are sprijinul ambelor părți (pagina 10). El prezintă un proces în patru ani, adica, în timpul următorului mandat prezidențial american. Prin urmare, este un document de usaj electoral în Statele Unite, nu un plan de pace definitiv.

În loc să gemem și să denunțăm faptul consumat, noi trebuie să înțelegem unde vrea să ajungă Casa-Albă, cu atît mai mult cu cît, respingem suveranitatea israeliană asupra Înălțimilor Golan.

Donald Trump este un om de afaceri care a pus pe masă un plan inacceptabil, pentru a obține mult mai puțin, dar pentru a obține pacea. Este un discipol al președintelui Andrew Jackson care a înlocuit negocierile cu indienii, cu războiul. Desigur, acordul pe care l-a semnat cu Şerokee-ii a fost sabotat de propria sa armată, și a dat naștere episodului atroce din Valea Lacrimilor. Dar astăzi, Şerokee-ii sunt singurii nativi amerindieni care au supraviețuit ca atare, imigrației europene.

Publicarea acestui document era, de asemenea o capcană, în care Benjamin Netanyahu a căzut cu capul în jos. Fără întârziere, Prim-ministrul israelian sa felicitat cu voce tare, de plan, de mod a-l eclipsa pe concurentul său, generalul Beny Gantz. Rău i-a prins. Toate Statele din Liga Arabă s-au ridicat împotrivă, inclusiv Qatarul, care totuși participă în secret la plan. Anii de eforturi ai Israelului pentru a destrăma frontul arab, sprijinindu-se pe Arabia Saudită, Qatar, Iordania și Oman, au fost reduși la neant.

Traducere
Light Journalist
Sursa
Al-Watan (Siria)

titre documents joints


Al-Watan #3330
(PDF - 167.1 kio)