Roscosmos a publicat un desen al prototipului navetei fără pilot, reutilizabile rusești. Drona este lansată de pe un avion M-55 care are plafonul de 21.830 m. După lansare, naveta pornește sistemul de propulsie. Sistemul de propulsie fiind treapta de plasare a sateliților geostationari, numită Breeze M.

Această navetă suborbitală nu este nicio noutate. În perioada 1959-1968, avionul pilotat american X-15 a stabilit recordul de viteză de 7.258 km/h ( Mach 6.7 ) și cel de înălțime ( 107.960 m ). Motorul lui X-15 funcționa 150 de secunde, în timp ce Breeze M funcționează 3.200 de secunde și poate fi oprit și repornit. În plus față de motorul de propulsie ( 14D30 ), complexul Breeze mai dispune de 12 mici motoare de orientare și 4 motoare vernier care permit efectuarea de manevre cosmos.

Care este misiunea acestei drone aero-spațiale ?

Altitudinea maximă și raza de acțiune a dronei aerospațiale rusești este aproape egală cu cea a rachetei antibalistice americane SM- 3 block 1b. De aceea eu cred că și misiunile lor sunt identice. Să ne amintim că odată cu amplasarea rachetelor nucleare în Europa și declanșarea ”Inițiativei Războiul Stelelor” de către administrația Reagan. URSS a proiectat stația orbitală Naryad V, plastă pe orbită cu racheta UR-100. Stația era de fapt treapta Breeze M, înarmată cu rachete aer-aer dirijate.

Naryad V primea de la sol comanda să-și schimbe parametrii orbitali, să se apropie și să distrugă sateliți aflați la înălțimea de 40.000 km. Erau vizați cu prioritate sateliții americani pentru comunicații militare, cei folosiți la spionarea rețelelor sovietice de comunicații militare terestre,navale,aeriene și de alarmare în cazul lansării rachetelor sovietice. O altă misiune a stației orbitale Naryad era distrugerea rachetelor balistice americane, deja lansate.

Drona aerospațială rusească suborbitală este o stație Naryad V care-și îndeplinește misiunea fără să fie nevoie să orbiteze în jurul Pămîntului. Pentru a depista și urmări rachetele balistice, sateliții aflați pe orbită joasă, drona rusească trebuie echipată cu un sistem optic de mare rezoluție în infraroșu ( Sapsan ).și un telemetru laser pentru determinarea distanței pînă la țintă. Sistemul Sapsan este montat pe avioanele de luptă rusești. Din containerele de la extremitățile aripii pot fi lansate rachete aer-aer K-74M (izdeliye 750). În spațiul cosmic, aceste rachete nu au rezistență la înaintare și pot lovi o țintă aflată 40.000 km.

Valentin Vasilescu