Acest articol este extras din cartea Sub ochii noștri.
A se consulta Tabla de materii

Consilierul pentru securitatea națională, Zbigniew Brzezinski, a imaginat sa-i foloseasca pe Frații musulmani la operațiuni teroriste împotriva guvernului comunist afgan; ceea ce a provocat intervenția URSS.

3 – Fratia în serviciul strategiei Carter/Brzezinski

Sir James Macqueen Craig, specialist în Orientul Mijlociu, a convins Marea Britanie să folosească Frații musulmani pentru operațiuni secrete afara din Egipt. El este cel care, de asemenea, a proiectat planul «primăverilor arabe» pe modelul operațiunii efectuate în 1915 de Lawrence de Arabia.

În 1972-73, un responsabil al Foreign Office - și probabil al MI6 - James Craig, și ambasadorul britanic în Egipt, Sir Richard Beaumont, au început un lobby intens pentru ca țara lor si Statele Unite să se sprijine pe Frații musulmani nu numai în Egipt, dar în întreaga lume musulmană, împotriva marxiștilor și naționaliștilor. Sir Craig va fi numit în curând ambasador al Majestații sale în Siria, apoi în Arabia, și va găsi o ureche atentă la CIA. El va fi, mult mai târziu, proiectantul «Primăverilor arabe».

În 1977, în Statele Unite, Jimmy Carter este ales președinte. El îl numește pe Zbigniew Brzezinski consilier pentru Securitatea Națională. Acesta din urmă decide să folosească islamismul împotriva Sovieticilor. El dă lumina verde Saudiților pentru a-și mari plățile fata de Liga islamică mondială, organizează schimbări de regim în Pakistan, Iran și Siria, destabilizează Afganistanul, și face din accesul SUA la petrolul din Orientul Mijlociu, un obiectiv de securitate națională. În cele din urmă, el încredințează mijloace militare Frăției.

Această strategie este în mod clar explicată de Bernard Lewis cu ocazia reuniunii Grupului Bilderberg [1] pe care NATO o organizeaza în aprilie 1979 în Austria. Islamologul anglo-israelo-american asigură acolo, că Frații musulmani nu numai ca pot juca un rol important fața de Sovietici și pot provoca tulburări interne în Asia Centrală, ci de asemenea pot balkaniza Orientul Mijlociu în interesul Israelului.

Contrar unei idei preconcepute, Frații nu s-au mulțumit să urmeze planul Brzezinski, ei au văzut mai departe, și au obținut asistența Ryadhului și a Washington-ului, pentru a constitui alte ramuri ale Frăției în alte țări; ramuri care vor decola mai târziu. În acel moment, regele Arabiei acorda o medie anuală de 5 miliarde de dolari Ligii islamice mondiale, care își extinde activitățile în 120 de țări, și finanțeaza războaie. Ca titlu indicator, 5 miliarde de dolari, erau echivalentul bugetului militar al Coreei de Nord. Liga obține statut consultativ în Consiliul economic și social al ONU și un statut de observator la Unicef.

Generalul Muhammad Zia-ul-Hag, primul sef de Stat, membru al Fratilor musulmani afara din Egipt, le permite luptatorilor Fratiei sa dispunha de o baza în spate, împotriva comunistilor afgani.

În Pakistan, generalul Muhammad Zia-ul-Haq, șef de stat-major al armatelor formate la Fort Bragg din Statele Unite, îl răstoarnă pe Președintele Zulfikar Ali Bhutto și da ordin sa fie spînzurat. Membru al Jamaat-e-Islami, adică versiunea locală a Fraților musulmani, el islamizează societatea. Legea șariei se stabilește treptat - inclusiv pedeapsa cu moartea pentru blasfemie - și o vasta rețea de școli islamice este instalata. Este prima dată ca Frăția este la putere afara din Egipt.

În Iran, Brzezinski convinge Sahul sa plece, și organizeaza întoarcerea imamului Rouhollah Khomeini, care se definește ca fiind un «islamist siit». În tinerețea lui, Khomeini la întâlnit pe Hasan el-Banna la Cairo, în 1945, pentru a-l convinge să nu alimenteze conflictele sunniții / șiiții. Mai târziu, el a tradus două cărți de Sayyid Qutb. Frații și Revoluționarul iranian se pun de acord cu privire la aspectele sociale, dar absolut deloc asupra problemelor politice. Brzezinski își dă seama de greșeala lui, chiar în ziua sosirii ayatollahului la Teheran, deoarece acesta va merge sa se roage la mormintele martirilor regimului Sahului, și cere armatei să se revolte împotriva imperialismului. Brzezinski comite o a doua greșeală, trimitînd Delta Force pentru a salva spionii americani, care sunt retinuti în ambasada lor de la Teheran. Chiar dacă el reușește să ascundă ochilor Occidentalilor, că diplomații săi nu erau ostatici, ci mai degraba spioni, el îsi ridiculizează militarii, în operațiunea «Ghiarele vulturului» care eșueaza, și instaleaza la Pentagon ideea, potrivit căreia, va fi necesar sa se ofere mijloacele pentru a-i învinge pe musulmani.

Miliardarul Saudit Oussama Ben Laden , eroul Occidentului împotriva Sovietelor.

În Afganistan, Brzezinski înființeaza «Operațiunea Ciclon». Între 17 și 35 000 de Frați musulmani, originari din patruzeci de țări, vor lupta împotriva URSS venit să apere de terorismul Fratilor [2], Republica democrata a Afganistanului, la cererea ei - nu a existat niciodată vreo «invazie soviética», așa cum pretinde propaganda SUA. Ei nu vor fi mai mult de 15.000 de fiecare data. Acesti oameni vin în sprijinul unei coaliții de luptători conservatori și a Fraților musulmani locali, dintre care Pashtunul Gulbuddin Hekmatyar și Tadjikul Ahmed Chah Massoud. Ei primesc armamentul lor în cea mai mare parte, de la Israel [3] - oficial inamicul lor jurat, dar acum partenerul lor. Ansablul acestor forțe este comandat din Pakistan, de generalul Muhammad Zia-ul-Haq, și finanțat de Statele Unite și Arabia Saudită. Este prima dată ca Frăția este folosită de Anglo-Saxoni pentru a duce un război. Printre luptătorii prezenți se gasesc viitorii responsabili ai războaielor Caucazului, de la Jemaah Islamiyah indoneziana, la grupul Abu Sayyaf în Filipine, și, bineînteles, Al-Qaïda și Daech. În Statele Unite, operațiunea anti-sovietică este susținută de Partidul republican și de un mic grup de stânga, trotskistii lui Social Democrats USA.

Strategia Carter / Brzezinski reprezintă o schimbare de scară [4]. Arabia Saudită, care până acum era finanțatorul grupurilor islamiste, se vede însarcinata cu gestionarea fondurilor războiului împotriva Sovieticilor. Directorul general al Inteligenței Saudite, prințul Turki (fiul regelui de atunci, Fayçal), devine o figură cheie în toate summiturile occidentale ale Informațiilor.

Palestinianul Abdallah Azzam și Sauditul Oussama Ben Laden au fost instruiți la Riyadh de Mohammad Qutb, fratele lui Sayyid Qutb. Ei au condus succesiv, luptătorii Fraților musulmani din Afganistan.

Problemele între arabi și afgani fiind recurente, prințul Turki trimite mai întâi Palestinianul Abdallah Azzam, «imamul Jihadului», pentru a restabili ordinea între Frați, și pentru a administra biroul local al Ligii islamice mondiale, apoi pe miliardarul Oussama Ben Laden. Azzam și Ben Laden au fost instruiți împreună în Arabia Saudită de fratele lui Sayyid Qutb.

În timpul mandatului lui Carter, de asemenea, Fratii musulmani duc o lunga campanie de teroare în Siria, incluind asasinatul cadeților non-sunniti de la Academia Militară de la Alep cu ajutorul «Avangardei de luptă». Ei dispun de tabere de antrenament în Iordania, unde Britanicii le oferă o pregătire militară. În acei ani de conducere, CIA reuseste sa încheie o alianță între Frații musulmani și grupul ex-comunist din Riyadh Al-Turk. Acesta și prietenii sai, Georges Sabra și Michel Kilo, rupsesera cu Moscova în timpul războiului civil libanez pentru a susține tabăra occidentala. Ei se afiliază grupului troțkist american, Social Democrats SUA. Cei trei oameni scriu un manifest în care susțin că Frații musulmani formeaza noul proletariat, și că Siria nu va putea fi salvată decît prin intervenția militară a SUA. În cele din urma, Frații încearca o lovitură de Stat în 1982, cu sprijinul Baasului irakian (care colabora atunci cu Washington împotriva Iranului) și al Arabiei Saudite. Luptele care urmeaza în Hama, fac 2 000 de morti potrivit Pentagonului, 40 000 în conformitate cu Frăția și CIA. Ulterior, sute de prizonieri sunt asasinati la Palmyra, de fratele președintelui Hafez al-Assad, Rifaat, care va fi revocat și constrîns la exil la Paris, când el va încerca la rîndul lui, o lovitură de Stat împotriva propriului sau frate. Troțkiștii sunt închiși și cei mai mare parte dintre Frați fug, fie spre Germania, (unde se află deja fostul Ghid sirian Issam al-Attar), fie spre Franța (ca Abu Moussab «Sirianul»), unde cancelarul Helmut Kohl si Președintele François Mitterrand le acordă azil. Doi ani mai târziu, un scandal izbucneste în sînul opoziției acum în exil, în momentul partajarii: trei milioane de dolari au dispărut într-un plic, din cele 10 milioane date de Liga islamica mondială.

4 – Spre constituirea unei internationale a Jihadului

În anii ’80, Liga islamica mondiala primeste instrucțiuni de la Washington pentru a transforma societatea algeriană. Timp de un deceniu, Riyadh oferă construcția de moschei la sate. De fiecare dată, o clinică și o școală sunt adaugate. Autoritățile algeriene sunt cu atât mai mult multumite de acest ajutor, odata ce ele nu pot garanta accesul tuturor la Sănătate și la Educație. Treptat, clasele muncitoare din Algeria se detașeaza de un Stat care nu le mai este de mare ajutor, și se apropie de moscheile atît de generoase.

Președintele Bush tatal, fost director al CIA, se împrietenește cu ambasadorul saudit, prințul Bandar ben Sultan ben Abdulaziz Al Saud, care va deveni mai târziu omologul său, șeful serviciilor de informații al țării sale. El îl consideră ca fiul sau adoptiv, de aici și porecla lui, Bandar Bush.

Atunci când prințul Fahd devine regele Arabiei Saudite, în 1982, el îl plaseaza pe prințul Bandar (fiul ministrului Apărării) ca ambasador la Washington, post pe care el îl va păstra pe tot parcursul domniei sale. Funcția lui este dublă: pe de o parte, el gestionează relațiile saudo-americane, pe de altă parte servește de interfață între directorul Inteligentei Turki și CIA. El se împrietenește cu vicepreședintele și fostul director al CIA, George H. W. Bush, care îl consideră ca «fiul sau adoptiv»; apoi cu secretarul Apărării Dick Cheney, și cu viitorul director al CIA, George Tenet. El se introduce în viața socială a elitelor și integreaza de asemenea secta creștină a șefilor de stat-major a Pentagonului, The Family, cât și ultra-conservatorul Bohemian Club din San Francisco.

Bandar comanda jihadiștii din timpul Ligii islamice mondiale. El negociază cu Londra cumpărarea de arme pentru Regatul său, de la British Aerospace în schimbul petrolului. Contractele «porumbelului» (în limba arabă, Al-Yamamah) vor costa între 40 și 83 de miliarde de lire sterline Riyadhului, din care o mare parte, va fi donată de Britanici, prințului.

În 1983, președintele Ronald Reagan îi încredințeaza lui Carl Gershman, fostul lider al Social Democraților din SUA, conducerea nou-născutului Național Endowment for Democracy [5]. Este o agenție care depinde de acordul celor «Cinci ochi», camuflați în ONG. Ea este vitrina legala a serviciilor secrete australiene, britanice, canadiene, americane și neo-zeelandeze. Gershman a lucrat deja cu colegii săi trotkiști și prietenii sai Frații musulmani în Liban, Siria și Afganistan. Ea stabilește o vastă rețea de asociații și fundații pe care CIA și MI6 le utilizează pentru a sprijini Frăția, acolo unde este posibil. El susține «doctrina lui Kirkpatrick»: toate alianțele sunt juste, atunci când ele servesc intereselor Statelor Unite.

În acest context, CIA și MI6, care au creat în momentul cel mai critic al Razboiului Rece, Liga mondială anticomunistă (WACL), o vor folosi pentru a transporta în Afganistan, fondurile necesare pentru Jihad. Oussama Ben Laden aderă la această organizație care are mai mulți șefi de Stat [6].

În 1985, Regatul Unit, fidel tradiției sale de expertiză academică, creaza un institut pentru studierea societăților musulmane și modul în care Frații le-ar putea influența, Oxford Center for Islamic Studies.

Hassan el-Tourabi și Omar el-Bechir impun Frații musulmani în Sudan. În contextul deosebit de sectar și înapoiat al țării lor, ei vor intra în dizidență cu Frăția, înainte de a se distruge reciproc.

În 1989, Frații reușesc să facă o a doua lovitură de Stat, de data aceasta în Sudan, în beneficiul colonelului Omar el-Bechir. El nu întîrzie sa-l plaseze pe Ghidul local, Hassan el-Turabi, la președinția Adunării Naționale. Acesta din urmă, într-o conferință emisă la Londra, anunță că țara sa va deveni baza din spate a grupurilor islamiste din lume.

De asemenea, în 1989, Frontul Salvarii Islamice (FIS) apare în Algeria, pe lînga Abassi Madani, timp ce partidul la putere se prabuseste în diverse scandaluri. FIS este susținut de moscheile «oferite» de Sauditi, și în consecinta de Algerienii care îi frecventeaza de un deceniu. În favoarea unei revocari a conducatorilor, și nu prin aderarea la ideologia sa, el câștiga alegerile locale. Având în vedere eșecul politicilor, si imposibilitatea ontologică de a negocia cu islamiștii, armata operează o lovitură de Stat și anuleaza alegerile. Țara se va scufunda într-un război civil lung și sângeros, despre care nu vom ști mare lucru. Gherila va face mai mult de 150.000 de victime. Islamiștii nu ezita să practice pedepse atât individuale, cât și colective, cum ar fi de exemplu, atunci când masacreaza locuitorii de la Ben Talha – vinovati de a fi votat, în ciuda fatwa care le interzice - și rad de la pamînt satul. Evident, Algeria servește de laborator pentru noi operațiuni. Zvonul se răspândeste că este armata, si nu islamiștii, care masacreaza sătenii. În realitate, doar cîtiva responsabili de rang înalt ai serviciilor secrete instruiți în Statele Unite ale Americii se alătura islamiștilor și raspîndesc confuzia.

În 1991, Oussama Ben Laden, care sa întors în Arabia Saudită ca un erou al luptei anticomuniste la sfârșitul războiului din Afganistan, se ofenseaza oficial cu regele, în timp ce «sururistii» se revolta împotriva monarhiei. Această insurgență, «Trezirea islamică», durează patru ani și se termina cu închisoarea liderilor principali. Ea arată monarhiei - care îsi închipuia că avea toată autoritatea – ca menținînd amestecul dintre religie și politică, Frații au creat condițiile unei revolte prin intermediul moscheilor.

În acest context, Oussama Ben Laden pretinde că oferise ajutor câtorva mii de veterani luptatori din Afganistan împotriva Irakului lui Saddam Hussein, dar, ce surpriză! regele ar fi preferat milioanele de soldați din Statele Unite și ai aliaților lor. El pleaca «deci» în exil în Sudan, de fapt cu misiunea de a-și recâștiga controlul asupra islamiștilor care au scăpat de autoritatea Fraților și s-au ridicat împotriva monarhiei. Cu Hassan el-Tourabi, el organizează conferințe populare pan-arabe și pan-islamice, unde invită reprezentanții mișcărilor islamiste și naționaliste din aproximativ cincizeci de țări. Este vorba despre crearea la nivel de partid, a echivalentului a ceea ce făcuse deja Arabia Saudită cu Organizația Conferinței islamice, care reunisse, Statele. Participanții nu sunt conștienți de faptul că întâlnirile sunt plătite de Saudiți și că hotelurile unde se gasesc, sunt supravegheate de CIA. De la Yasser Arafat la Hezbollahul libanez, toti participa.

FBI reușește să condamne BCCI, o mare bancă musulmană devenita între timp cea folosită de CIA pentru operațiunile sale secrete, inclusiv finanțarea războiului din Afganistan - dar și narcotraficul din America Latină [7]. Când falimentul băncii este pronunțat, clienții săi mici nu sunt rambursați, dar Oussama Ben Laden reușește să recupereze 1,4 miliarde de dolari pentru a continua angajamentul Fraților musulmani în serviciul Washingtonului. CIA își mută atunci activitățile la Faysal Islamic Bank și la filiala sa Al-Baraka.

(a continua ...)

Traducere
Light Journalist

Această carte este disponibilă în engleză, franceză, italiană, spaniolă și rusă în format tipărit și în limba turcă în versiune electronică.

[1« Ce que vous ignorez sur le Groupe de Bilderberg », par Thierry Meyssan, Komsomolskaïa Pravda (Russie) , Réseau Voltaire, 9 avril 2011.

[2« Brzezinski : "Oui, la CIA est entrée en Afghanistan avant les Russes …" », par Zbigniew Brzeziński, Nouvel Observateur (France) , Réseau Voltaire, 15 janvier 1998.

[3Charlie Wilson’s War: The Extraordinary Story of How the Wildest Man in Congress and a Rogue CIA Agent Changed the History of Our Times, George Crile, Grove Press (2003).

[4Les dollars de la terreur, Les États-Unis et les islamistes, Richard Labévière, Éditions Bernard Grasset (1999). English version: Dollars for Terror: The United States and Islam, Algora (2000).

[5« La NED, vitrine légale de la CIA », par Thierry Meyssan, Оdnako (Russie) , Réseau Voltaire, 6 octobre 2010.

[6Inside the League: The Shocking Expose of How Terrorists, Nazis, and Latin American Death Squads Have Infiltrated the World Anti-Communist League, Scott & Jon Lee Anderson, Dodd Mead & Company éd. (1986). « La Ligue anti-communiste mondiale, une internationale du crime », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 12 mai 2004.