De la estul la vestul Rusiei sunt 6000 km. Rețeaua de comunicații terestre este slab dezvoltată în Siberia și Orientul Îndepărtat. În cazul unei invazii, Rusia are nevoie de aviație de transport pentru dislocarea rapidă a forțelor. Avioanele de transport militar strategic moderne pot lua militari, tancuri și chiar complexe de rachete.

Numărul de avioane de transport militare ale Rusiei este egal cu cel al SUA, adică aproape 600 de aparate. Dacă la rachete hipersonice și rachete antiaeriene Rusia este superioară SUA, logistica dislocării rămâne "călcâiul lui Achile" în cazul Rusiei.

Utilajele rusești de deservire la sol (autospeciale de încărcare și descărcare a mărfii) sunt insuficiente. Mare parte din avioane sunt vechi, piesele de schimb sunt puține, disponibilitatea avioanelor fiind sub 40 %. Totodată ele nu dispun de avionica modernă care să mențină centrajul, printr-o ordine de consum a carburantului din rezervoare, asistată de calculator. Armata rusă are o înzestrare neuniformă, cu un număr prea mare de tipuri de avioane.

O cauză a fost lipsa fondurilor pentru înlocuirea avioanelor vechi în perioada 1990-2011. Altă cauză a fost decizia ca firma Antonov de la Kiev să producă toate avioanele de transport civil și militar din URSS. Odată cu Euromaidan, Antonov a sistat orice colaborare cu Rusia.

Aviația de transport strategic

În această categorie intră avioanele care pot acoperi tot teritoriul Rusiei, fără să aterizeze sau să fie alimentate în aer. SUA operează 267 C-5 și C-17, ca avioane de transport strategic. În această categorie intră avioanele rusești Il-76, An-124, An-12, An-22, Tu-154. S-a dorit în special înlocuirea avioanelor An-12 și An-22, cu avioane An-70 (capacitate 47 t), tot un avion cu 4 motoare turbopropulsoare. Armata rusă și-a dorit 500 de An-70. Fiind un proiect comun cu Ucraina, acesta a fost sistat de Kiev, în 2014.

La propunerea armatei ruse, în 2016 s-a decis reluarea proiectului Il-106, cu capacitatea de 80 t marfă. Acesta a apărut în 1990 și ar fi trebuit să aibă primul zbor în 1995 dar s-a renunțat la el din lipsă de fonduri. Primul zbor al lui Il-106 va avea loc în 2025, el înlocuind avionul An-124.

Aviația de transport tactic

Aceste avioane pot transporta pînă la 15 t marfă pe distanțe cuprinse între 1000 și 3000 km și lipsa lor reprezintă cea mai mare vulnerabilitate a Rusiei. În această categorie intră An-26, An-72, An-30, Il-18/20, L-410, avioane care nu se mai fabrică și pentru care piesele de schimb nu se pot procura. De aceea, starea lor de operativitate este foarte mică. SUA dispune de 325 de avioane tactice C-130 (capacitate 80 de pasageri sau 20 t marfă).

Pînă la falimentul fabricii de la Samara, s-a reușit dotarea cu 9 avioane An-140 (capacitate 5 t marfă sau 52 de pasageri), prin cooperare cu Ucraina. Tot în cooperare cu Ucraina au fost produse, la fabrica de la Voronezh, 15 An-148 (capacitate 85 de pasageri sau 15 t marfă) pentru armata rusă. Și această colaborare a fost oprită de Ucraina. Un alt proiect abandonat a fost Il-276, o cooperare ruso-indiană care avea planificat primul zbor în 2017. India s-a retras din proiect în 2015. Avionul ar fi transportat 150 de pasageri sau 20 t de marfă și armata rusă ar fi primit 105 Il-276. Acesta era un înlocuitor al Il-18 pentru Rusia și An-32 pentru India.

Singura certitudine pentru armata rusă rămîne Il-112 V (capacitate 44 de pasageri su 5 t marfă), înlocuitor pentru 70 de avioane An-26. Prototipul Il-112 V a efectuat teste de rulaj pe pistă și urmează să aibă primul zbor la fabrica de la Voronezh.

Valentin Vasilescu