Nu numai Iranul, de asemenea și China se găsește sub focul SUA în Orientul Mijlociu

Asasinarea Generalului iranian Soleimani autorizată de președintele Trump, a declanșat o reacție în lanț care se răspândește dincolo de regiunea Orientului Mijlociu. Acest obiectiv stătea în intențiile celor care au decis acest act. Soleimani se afla sub vizorul Statelor Unite de o lungă perioadă de timp, dar Președinții Bush și Obama nu autorizaseră moartea sa. De ce a făcut-o Președintele Trump? Există mai multe motive, inclusiv interesul personal al Președintelui de a se salva de "impeachment", prezentându-se ca un susținător ferm al Americii în fața unui inamic amenințător. Motivul fundamental pentru decizia de a asasina Soleimani, luat de către "Statul Profund" înainte de Casa Albă, ar trebui să fie căutat într-un factor care a devenit critic pentru interesele SUA numai în ultimii ani: progresiva prezență economică chineză, în Iran.

Iranul joacă un rol de primă importanță în Noul Drum al Mătăsii, lansat în Beijing în 2013, într-un stadiu avansat de realizare: el consistă dintr-o rețea rutieră și feroviară între China și Europa prin Asia Centrală, Orientul-Mijlociu și Rusia, combinat cu o rută maritimă prin Oceanul Indian, Marea Roșie și Marea Mediterană. Pentru infrastructurile rutiere, feroviare și portuare în mai mult de 60 de țări, sunt planificate investiții de peste 1.000.000.000.000 de dolari. În acest context, China face o investiție în Iran de aproximativ 400 miliarde dolari: 280 în industria petrolifera, a gazului și a petrochimiei; 120 în infrastructurile de transport, inclusiv conductele de petrol și conductele de gaz. Se prevede ca aceste investiții, realizate pe o perioadă de cinci ani, să fie reînnoite succesiv.

În sectorul energetic, China National Petroleum Corporation, o companie de stat, a primit de la guvernul iranian un contract pentru dezvoltarea depozitelor “offshore” de la South Pars, în Golful Persic, cea mai mare rezervă de gaz natural din lume. În afara de asta, împreună cu o altă companie chineză, Sinopec (trei sferturi din aceasta este proprietate a statului), este angajată să dezvolte producția câmpurilor de petrol de la West Karoun. Sfidând embargoul SUA, China îsi mărește importurile de petrol iranian. Si mai grav pentru SUA este că, în aceste și alte acorduri comerciale între China și Iran, se prevede utilizarea crescîndă a renminbi-ului chinez și a altor monede, excluind din ce în ce mai mult dolarul.

În sectorul transporturilor, China a semnat un contract pentru electrificarea a 900 km de linii de cale ferată iraniene, ca parte a unui proiect care prevede electrificarea întregii rețele pînă în 2025, și probabil, va semna, unul pentru o linie de mare viteză, de mai mult de 400 km. Liniile de cale ferată iraniene sunt legate la structura feroviară de 2.300 km, care deja operează între China și Iran, reduce timpul de transport al mărfurilor la 15 zile, în comparație cu 45 de zile ale transportului maritim. Prin Tabriz, un mare oraș industrial în nord-vestul Iranului – de unde pleacă o conductă de gaz de 2.500 km, care ajunge la Ankara, în Turcia - infrastructurile de transport al Noului Drum al Mătăsii, vor putea ajunge în Europa.

Acordurile dintre China și Iran nu presupun componente militare, dar, în conformitate cu o sursă iraniană, pentru a proteja instalațiile, vor fi necesare aproximativ 5.000 de gărzi chineze, contractate de companiile de construcții pentru servicii de securitate. De asemenea, este semnificativ faptul că, la sfârșitul lunii Decembrie, a avut loc în Golful de la Oman si în Oceanul Indian, primul exercițiu naval între Iran, China și Rusia.

În acest context, este clar de ce, la Washington, a fost decisă asasinarea lui Soleimani: a fost provocat în mod deliberat răspunsul militar al Teheranului, pentru a consolida controlul asupra Iranului și pentru a-l putea atinge, afectând proiectul chinez al Noului Drum al Mătăsii, căruia Statele Unite nu reusesc să i se opună pe plan economic. Reacția în lanț declanșată de asasinarea lui Soleimani implică de asemenea, China și Rusia, creînd o situație din ce în ce mai periculoasă.