De doi ani și jumătate, Statele Unite duc în paralel două strategii contradictorii și incompatibile [1].
 Pe de o parte, distrugerea structurilor de stat a marilor regiuni — Orientul Mijlociu extins, din 2001, apoi Bazinul Caraibelor din 2018 — susținute de departamentul Apărării (doctrina Rumsfeld/Cebrowski) [2];
 Pe de altă parte, controlul pieței mondiale a energiei (doctrina Trump/Pompeo), susținută de Casa Albă, CIA și departamentul de Stat [3].

Se pare că președintele Donald Trump este pe cale să impună gândirea sa, administrației sale, dominată încă de funcționarii și militarii epocilor Bush Jr și Obama, și să anunțe consecințele pe 24 septembrie, cu ocazia celei de-a 74-a Adunări generale a Națiunilor Unite: pacea în Afganistan, în Irak, în Libia, în Siria, în Yemen, în Venezuela și în Nicaragua.

Anunțată în timpul campaniei sale electorale în 2016, tranziția de la o logică beligerantă de cucerire, la o alta pașnică, de hegemonie económică, nu a fost încă decisă în mod formal.

Chiar odată redactată, o astfel de tranziție, nu va fi făcută într-o zi. Și va fi însotită cu un preț de plătit.

În ceea ce privește principalul conflict actual, Siria, principiile unui acord au fost negociate între Statele Unite, Iran, Rusia și Turcia.
 Nu vom atinge granițele țării și nu vom crea un nou Stat (nici «Sunnistan-ul» lui Daesh [4], nici «Kurdistan-ul» lui PKK). Dar țara va fi neutralizată: bazele militare legale ale Rusiei, pe coasta mediteraneană vor fi echilibrate de posturile SUA permanente – în prezent ilegale – în Nord-Estul țării.
 Nici o conductă nu va traversa țara, fie qatariană sau iraniană. Rusia va exploata hidrocarburile, iar Statele Unite vor trebui să-i fie asociate [5].
 Reconcilierea siriană va fi autorizată la Geneva, cu ocazia redactării unei noi Constituții, de catre un Comitet reprezentativ al diverselor forțe din conflict.
 Companiile americane vor trebui să participe, direct sau indirect, la reconstrucția Siriei.

Procesul pregătitor pentru acest acord este în faza incipientă. De două luni, armata arabă siriană a fost autorizată să recupereze guvernoratul de la Idleb, ocupat de Al-Qaeda [6], iar Statele Unite au ajutat-o bombardînd ele înșiși, QG(cartierul general) al organizației teroriste [7]. Apoi, Statele Unite au început dezmembrarea fortificațiilor pseudo-Kurdistan-ului («Rojava») [8], dezvaluind în acelasi timp, pe cele ale bazelor sale militare ilegale, în special la Hassake. În acest moment, componenta economică a planului nu a început. Statele Unite au asediat Siria, din toamna lui 2017, și au sancționat societățile străine – cu excepția emiratelor - care au îndrăznit să participe la cel de-al 61-a Tîrg internațional de la Damasc (28 august-6 septembrie, 2019) [9]. Reconstrucția țării rămâne imposibilă.

În simultan, în Bazinul Caraibelor, negocierile au început discret, în iunie 2019, între Statele Unite și Venezuela [10]. În timp ce Washingtonul repetă încă, că re-alegerea lui Nicolas Maduro în mai 2018, este nulă și ne-advenită, nu mai este vorba între diplomați, sa denigreze șavism-ul, nici sa «judece dictatorul», ci de a oferi o cale de ieșire «presedintelui constituțional» [11]. Statele Unite sunt gata să renunțe la planul lor de distrugere al structurior de stat, dacă ele sunt asociate la exploatarea și comerțul petrolului.

Va fi ușor pentru pseudo-intelectuali să explice că Statele Unite au purtat toate aceste destabilizări și războaie, doar pentru petrol. Dar această teorie nu ține cont de ceea ce s-a întâmplat în ultimii optsprezece ani. Misiunea Pentagonului a fost de a distruge structurile de stat ale acestor regiuni. El a reusit acest lucru în Afganistan, Libia și Yemen, parțial în Irak, și deloc în Siria. Este doar acum, că problema petrolului revine în fruntea prioritatilor.

Strategia Trump/Pompeo este o nouă calamitate pentru regiunile petroliere, dar este infinit mai puțin dăunătoare decât cea a lui Rumsfeld/Cebrowski, care a devastat Orientul Mijlociu extins, timp de două decenii, cu zecile de mii de torturi, și sutele de mii de crime.

Traducere
Light Journalist

[1Noua Mare Strategie a Statelor-Unite”, de Thierry Meyssan, Traduction Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 26 martie 2019.

[2The Pentagon’s New Map, Thomas P. M. Barnett, Putnam Publishing Group, 2004. “Proiectul militar al Statelor-Unite pentru lumea întreaga”, de Thierry Meyssan, Traduction Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 23 august 2017.

[3Mike Pompeo Address at CERAWeek”, by Mike Pompeo, Voltaire Network, 12 March 2019. “Geopolitica petrolului în era lui Trump”, de Thierry Meyssan, Traduction Light Journalist, Reţeaua Voltaire, 9 aprilie 2019.

[4Imagining a Remapped Middle East”, Robin Wright, The New York Times Sunday Review, September 28, 2013. « La Coalition divisée sur ses objectifs », par Thierry Meyssan, Réseau Voltaire, 10 novembre 2014.

[5« Les États-Unis et Israël vont piller le pétrole de la Syrie occupée », Réseau Voltaire, 16 juillet 2019.

[6« Libération partielle du gouvernorat d’Idleb », Réseau Voltaire, 21 août 2019.

[7« Les États-Unis bombardent Al-Qaïda à Idleb », Réseau Voltaire, 1er septembre 2019.

[8« Des Kurdes détruisent leurs fortications au "Rojava" », Réseau Voltaire, 25 août 2019.

[10« Contacts secrets USA-Venezuela », Réseau Voltaire, 21 août 2019.

[11U.S. Offers Amnesty to Venezuelan Leader, if He Leaves Power”, Lara Jakes & Anatoly Kurmanaev, The New York Times, August 28, 2019.